Texte de Ecaterina Dulcu, Aurelia Tudor, Cristina Rai

Nimic nu este mai spectaculos decât mângâierea lutului în ritmul uniform al roţii de olar, încercând să ridice cu cele două mâini, ca pe o coloană fără sfârşit, vasul încă fragil. Mulţi dintre copii strânşi în jurul roţii nu-i vor uita pe olarii veniţi să le arate măiestria formelor şi a culorilor.

Din spaţiul cu recunoscute tradiţii ale Horezului a venit olarul Gheorghe Iorga. Te impresionează frumuseţea formelor şi a motivelor decorative, realizate cu o acurateţe incredibilă. Zona Horezului a fost reprezentată şi de soţii Mihaela şi Ion Paloş, doi neîntrecuţi meşteri în arta cărora se îmbină motive decorative vechi cu compoziţii ornamentale originale. Venit din Codlea – jud. Braşov, Nicolae Diaconu face pe deplin dovada stăpânirii meşteşugului olăritului, canceie, ulcioare, străchini au fost bine primite de vizitatorii târgului. Figurinele lucrate de Liviu Iorga din Vâlcea dovedesc multă fantezie în alcătuirea formelor şi în surprinderea expresiilor.

Meşterii populari foloseau de obicei materia primă preponderentă în zona satelor de baştină și chiar dacă după asanarea bălţilor, aceasta a dispărut, meşteşugul împletitului se perpetuează prin strădania împământeniţilor şi iubitorilor de frumos. Distanţa de la care îşi procură materia primă – Delta – nu îi împiedică să transmită meşteşugul deprins de la părinţii lor şi de la bătrânii satului învăţându-şi copiii şi nepoţii să iubească ceea ce este autentic în arta împletitului.

Anul acesta, în cadrul taberei au fost prezente două generaţii: tata, mama şi fiica, o familie de meşteri în ale împletitului din zona Sibiului, formată din Ladislau, Margareta şi Alice Seghedi. Aceştia au făcut demonstraţia unei deosebite măiestrii şi sensibilităţi în realizarea de piese tradiţionale precum: coşuri de pâine cu capac, coşuleţe, pălării şi o lume întreagă de jucării, ca păpuşi, animale sălbatice, obiecte gospodăreşti şi atelaje miniaturale.

Ţesutul şi cusutul pentru familie făceau parte dintre îndeletnicirile de bază ale femeii române. De la piese de port cotidian la cele de sărbătoare şi până la textilele care “îmbrăca” locuinţa, era totul lucrat de mâini harnice şi măiestre. Până în zilele noastre s-a păstrat tradiţia ca fetele să deprindă în familie arta ţesutului. Cele mai multe încep la 6-7 ani să coasă prima “floare pe pânză” sau să-şi ajute mama la “făcutul” războiului. Şi astfel fiecare fată va deprinde arta ţesutului şi cusutului, străduindu-se să realizeze piese cât mai frumoase cu care să se mândrească în sat.

Din numărul mare al meşterilor ce stăpânesc arta ţesutului şi cusutului la Tabăra de Creaţie “Vara pe uliţă” au fost prezenţi 7 creatori care au făcut dovada măiestriei lor: Adela Petre din Buzău, s-a remarcat, ca de fiecare dată, prin geometrismul rafintat al carpetelor din păr de capră. Vrancea a fost reprezentată prin Domnica Gheţ din Rucăreni, ale cărei trăistuţe şi bete au fost apreciate de vizitatori. În gospodăria de la Tilişca s-au reunit, ca la o adevărată şezătoare, meşterii populari: Elena Orza din Avrig, Constantin Niţu, Ionuţ Preda şi Liviu Dumitru din Proboru – jud. Olt şi Bernadeta Butacu, Luizi Călugăra – jud. Bacău.

Țesături de interior

Piese de port

Oul – minunea de început a lumii; oul păstrează întreaga căldură solară; oul a fost, este şi rămâne: Promisiunea. Brâncuşi spune despre ou că e “maica formelor, a tuturor formelor” şi-l dăruieşte Eternităţii. Dintre toate obiceiurile româneşti, cel al încondeierii ouălor de Paşti este de departe cel mai gingaş şi mai cald.

Ce fericire poate fi mai mare decât a ne vesti unul altuia prin intermediul ouălor roşii “Hristos a înviat”? Fiecare român îl pregăteşte şi-l are pe masa lui de Paşti la loc de cinste. Dar poate nicăieri ca în Bucovina oul nu este privit cu atât de multă dragoste şi nici obiceiul scrierii lui nu este ridicat la nivel de artă ca aici. Femeile din această zonă – adevărate creatoare de frumos, ştiu mai bine ca oricine să scrie poveştile minunate ale acestui tărâm de basm pe coaja fragilului şi delicatului ou.

La ediţia Taberei de creaţie din 1998 au participat ca invitaţi câţiva meşteri cu mâini de aur şi grai dulce – Filoteea Drajmici, Nicolae Drajmici, Aurica Aneci şi Valeria Fercal – Paltinu jud. Suceava. Pe lângă modele noi, create de ei sau văzute la alţi meşteri, aceştia păstrează, aş putea spune aproape cu religiozitate, motivele bătrâneşti. Fiecare ou încondeiat care iese din mâna lor este diferit, fiecare are propria personalitate, propria frumusete. Motivele folclorice sunt cele care se găsesc în întreaga simbolistică românească: spicul, soarele, frunza şi mai presus de toate, ca o reconfirmare (a câta oara?) a creştinătăţii noastre: Crucea. Aceste două adevărate meşteriţe ne-au oferit pe parcursul ediţiei din acest an o revărsare de frumos, o încântare pentru ochi şi inimă.

Icoana a reprezentat dintotdeauna o parte componentă a sufletului ţăranului român. Toate activităţile pe care el le desfăşoară trebuie să se afle sub semnul binecuvântării dumnezeieşti. Icoana este nelipsită din casa tradiţională, fiind folosită ca obiect de cult, sau cu scopul decorativ şi religios, cum este cazul icoanelor pictate pe sticlă de pe cuprinsul întregii Transilvanii.

Între meşterii iconari participanţi la ediţia din 1998 a Taberei de creaţie s-a aflat şi C-tin Niţu din Poboru – jud. Olt însoţit de învăţăceii care bat la porţile afirmării: Ionuţ Preda şi Liviu Dumitru, ambii din aceeaşi localitate. Din cetatea Braşovului un alt iconar uimeşte prin acurateţea creaţiilor sale – Mircea Purcărea. Devenit un obişnuit al manifestărilor organizate în cadrul Muzeului Satului, creatorul s-a impus în arta picturii icoanelor pe sticlă, dovedindu-şi an de an valoarea incontestabilă.

Lemnul a constituit dintotdeauna un material sensibil în care meşterul popular a pus atât îndemânare cât şi simţ artistic. El, lemnul, s-a supus mâinii pricepute a omului, dând naştere unei cuprinzătoare game de obiecte, de la cele mici, de uz personal, ustensile casnice şi unelte de lucru, obiecte de cult, până la piese mari de interior şi cele utilizate în construcţii.

Dintre obiectele prezentate de tinerii meşteri vrânceni se disting tiparele şi păpuşarele destinate decorării caşului. Alături de acestea au bucurat ochii vizitatorilor: linguri, cruci şi icoane, toate impodobite cu crestături rafinate conferindu-le valoare artistică. Transmiterea meşteşugului în familie se recunoaşte în realizările lui Ion Pavel din Negreşti – jud. Vrancea, tot aşa cum acurateţea lemnului şi păstrarea tradiţiei în prelucrarea lemnului se regăseşte în arta tânărului, dar deja experimentatului, talentatului meşter Ene Vasile din Râmnicu Vâlcea.

De o incontestabilă valoarea sunt şi piesele confecţionate de vestitul meşter Nicolar Purcărea. Lingurile, lingurarele, blidarele, tiparele de caş, troiţele ori pistornicele sale sunt delicat filigranate şi decorate adeseori cu motivul calului stilizat, ori al împletiturii romboidale. Din frumosul ţinut al Sucevei a venit C-tin Cramariuc, un tânăr, dar experimentat meşter ale cărui lucrări de sculptură reflectă într-o varietate de forme arta populară specifică Bucovinei.

Toţi meşterii ne-au bucurat ochii şi sufletele cu obiecte confecţionate, fie de ei, fie de tinerii lor învăţăcei: linguri, lingurare, cruci şi furci de tors, elegante prin linie şi decor, bogat ornamentate prin sculpturi măiestre ori prin meşteşugite combinaţii de esenţe de lemn.

Pentru a se apăra de inexplicabil, de plăsmuirile temerilor sale, omul a luptat prin mijloace materiale şi spirituale pe care le-a socotit mai eficace şi ca rezultat a inventat un instrument magic, menit să-l protejeze: Masca, în cadrul obiceiurilor de iarnă, – folosită aici mai ales ca element de recuzită – ocupă un rol primordial.

Vatra satului este scena pe care se desfăşoară jocurile populare cu măşti, spectatori fiind membrii colectivităţii. La ediţia din 1998 a Taberei de creaţie “Vara pe uliţă”, Muzeul Satului a avut ca invitaţi trei meşteri, creatori de măşti, toţi venind din Moldova – binecunoscuta zonă păstrătoare a jocurilor cu măşti.

Oraşul Hârlău – judeţul Iaşi, a fost reprezentat prin profesorul Bogdan Bârzu, creatorul unor măşti extrem de expresive realizate în diverse tehnici (scultură, colorare, modelaj etc.) prin folosirea unei game largi de materiale (blană de capră, oaie, nutrie, iască, lemn, tablă de aramă etc.). Secondat de tânărul, dar talentatul meşter Bogdan Onofrei din Scobirţi – jud. Iaşi, prof. Bogdan Bârzu a organizat un reușit spectacol cu păpuşi intitulat “Dănilă Prepeleac”. Venită din comuna Nereju, din ţinutul de legendă al Vrancei, Tudorita Lupaşc ne-a surprins şi în acest an prin varietatea măştilor de cap şi a măştilor-costum prezentate.

Muzica este parte organică a existenţei ţăranului român. Sensibilitatea la frumuseţea sunetului s-a transmis şi în formele şi ornamentele bogate ce împodobesc instrumentele muzicale create de meşterii populari. Secţiunea consacrată creatorilor de instrumente în cadrul actualei ediţii a Taberei de creaţie “Vara pe uliţă” a pus laolaltă trei adevăraţi artişti ai sunetului şi formelor:


– meşterul Ion Arsene din Jugur – Argeş, secondat de ginerele său Mihaiu Constantin din Câmpulung Muscel, căruia i-a transmis dragostea pentru acest meşteşug cu minunatele fluiere şi ocarine din lemn de prun, bogat ornamentate cu inele de alamă incizate;


– Cosma Popescu, învăţător pensionat din Trepeziţa – Dolj, care transmite şi acum copiilor, aşa cum o face de peste 40 ani, dragostea pentru forma şi sunetul deosebit al ocarinelor de lut. Meşterii de instrumente muzicale, prezenţi la actuala ediţie a Taberei de creaţie, au făcut deopotrivă demonstraţie de frumuseţe a instrumentelor construite şi de talent în ce priveşte extinderea gamei de posibilităţi interpretative a melodiilor populare, “perle în sine”, cum le considera George Enescu.