Marcând apariția primelor semne ale primăverii (ciripitul păsărilor care își caută perechea), ziua de 24 februarie reprezintă debutul unui interval temporal extins, ce include și Zilele Babelor de la începutul lunii martie, perioadă în care se manifestă o serie de figuri mitice ale vegetației ce guvernează renașterea și procrearea, atât în plan cosmic cât și în plan uman.

Figura mitologică ce patronează această zi, Dragobetele, este una cristalizată recent, din împrumutul elementelor de cultură slave din secolul al XIX-lea, și reunește diferitele ipostaze ale unui erou vegetațional reprezentat difuz în calendarul popular, purtând diferite nume: Sânt-Ion de primăvară, Logodnicul pasărilor, Dragomiru-Florea, Granguru sau Cap-de-primăvară.

În legendele și povestirile populare, acest erou a fost integrat în galeria personajelor mitice ce populează intervalul de timp în care se îngemănează iarna și primăvara: Dragobete-Iovan fiind fiu al capricioasei Babe Dochia, însurat cu sora lui Lăzărică, cel serbat în Sâmbăta Floriilor, sau apare, sub numele de Dragomir, ca fiind un cioban care o însoțește pe Baba Dochia în călătoriile prin munți.

Pereche de tineri în port popular românesc, secolul XX, clișeu pe sticlă realizat în Atelierul foto Emil Fischer, bun cultural clasat în categoria fond, aflat în patrimoniul Muzeului Național Brukenthal din Sibiu

În alte legende, Dragobete este identificat cu Năvalnicu, personaj tânăr şi iubăreţ, care năucea minţile femeilor, transformat de Maica Domnului în plantă de leac, deoarece acesta a încercat din nesăbuință să-i încurce cărările.

În credințele populare, Năvalnicu umblă prin păduri după fete și femei atunci când acestea merg după lemne sau flori iar pe cele care au lucrat în ziua de Dragobete, le prinde și le face de râsul lumii, de unde și interdicțiile de a lucra cu acul legate de această zi.

Toate aceste fațete ale personajului mitic întrupat astăzi de Dragobete ilustrează principiul pozitiv al forțelor latente ale naturii, care sunt gata să se afirme odată cu venirea primăverii, explozia de vitalitate a naturii fiind reflectată și în plan uman, alimentând astfel substratul unei sărbători a iubirii și a afirmării cuplului, care rivalizează cu Sfântul Valentin.

Mai multe despre această sărbătoare, pe pagina noastră, dedicată calendarului popular și în Biblioteca digitală a publicațiilor culturale, în articolul lui Cornel Ducan-Bălosu, „Paradoxurile şi tribulaţiile… tânărului Dragobete”, din volumul Litua – Studii şi Cercetări, din anul 2018.