Inginerul Dimitrie Leonida, fotografie monocromă din Galeria Foto a Muzeului de Istorie Bicaz.

Acum 140 de ani, în ziua de 23 mai a anului 1883, se năștea Dimitrie Leonida, unul dintre cei mai cunoscuți ingineri și oameni de știință din România, un deschizător de drumuri în ceea ce privește ingineria energetică în România dar și în ceea ce privește conservarea patrimoniului tehnic.

Preocupările sale principale s-au axat pe producerea și folosirea curentului electric, studiind și lucrând în domenii legate de electrificare și energetică.

În domeniul patrimoniului, numele său este legat de crearea Muzeului Național Tehnic care îi poartă azi numele, muzeu de a cărui înființare s-a preocupat încă din anii studenției, colecționând de-a lungul vieții o serie de obiecte și instalații reprezentative.

Dimitrie Leonida a studiat între 1903-1908 la Universitatea Tehnică din Berlin (Școala Politehnică din Charlottenburg). Pregătirea tehnică excelentă i-a permis să se implice încă din anii tinereții, ca angajat al Primăriei București, în proiecte de pionierat precum extinderea rețelei de tramvaie electrice în București, înființarea centralei termoelectrice de la Grozăvești, dezvoltarea iluminatului public electric.

În anii facultății a conceput și proiectul unei rețele de metrou în București, pe care l-a promovat de-a lungul vieții cu diferite ocazii.

De numele lui Dimitrie Leonida se leagă și înființarea primei școli de învăţământ mediu electrotehnic – Şcoala comunală de electricieni şi mecanici, înființată în anul 1908, pe lângă care a funcționat de la început și un muzeu tehnic, care a stat la baza actualului Muzeu Tehnic „Dimitrie Leonida”.

Cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la crearea Şcolii de mecanici şi electricieni, Dimitrie Leonida organizează prima expoziţie din România cu profil electrotehnic (1928), în parcul Carol din București, unde se va organiza în cele din urmă sediul actual al Muzeului Tehnic.

Dimitrie Leonida a avut de asemenea contribuții la apariția și dezvoltarea industriei electrotehnice românești, înființând sau specializând mai multe fabrici în instalații și utilaje electrice. Pe lângă aceste activități, el a profesat și în domeniul educației, ca profesor la Școala Politehnică din București și la Școala Politehnică din Timișoara.

În perioada interbelică a fost director la Societatea de Gaz şi Electricitate și consilier în C.F.R. responsabil de electrificarea rețelei feroviare, iar în timpul regimului comunist a fost consilier în Departamentul Energiei Electrice și în Consiliul Tehnic din Ministerul Energiei, contribuind la realizarea a numeroase proiecte în domeniul energiei, printre care cel mai reprezentativ este construirea hidrocentralei și lacului de acumulare de la Bicaz. Construirea acestui complex a fost gândită de Leonida încă din anii studenției, reprezentând de altfel lucrarea sa de diplomă la absolvirea Școlii Politehnice („Studiul unei uzine hidroelectrice la Stejaru – lângă Bicaz”).

Dimitrie Leonida a realizat în 1921 primul Plan Național de Electrificare a României, propunând o rețeaua de distribuție de înaltă tensiune acoperind teritoriul întregii țări. Planul a fost publicat în revista Energia, prima revistă cu această tematică, pe care a editat-o el însuși.

Descoperiți mai multe despre Dimitrie Leonida în Biblioteca Digitală ProEuropeana, citind articolele: