În data de 4 mai 1646, la tipografia Trei Ierarhi din Iași este tipărită „Cartea românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeţe” care reprezintă în fapt primul cod de legi publicat în limba română, scris însă cu alfabetul chirilic.

Lucrarea, cunoscută și sub denumirea de „Pravila lui Vasile Lupu” a apărut la inițiativa și sub aprobarea domnitorului Țării Moldovei, așa cum se menționează și în prefața care precede textul legilor.

Coperta lucrăriiCartea Românească de învățătură de la Pravilele Împărătești și de la alte giudețe”.

Lucrarea a reprezentat o traducere și adaptare a unor legi mai vechi la realitățile sociale ale Țării Moldovei din secolul al XVII-lea. Unul din autorii lucrării a fost logofătul Eustratie, cel care s-a ocupat cu adunarea, alegerea, ordonarea și traducerea textelor legislative anterioare legii. Alt autor care a contribuit la traducere a fost învățatul grec Meletie Sirigul (1586 – 1664).

Principalele surse ale lucrării au fost reprezentate de legi bizantine, în special legi agrare din secolele VII-XIV (Nomos Georgikos) dar și lucrări ale juristului italian Prospero Farinacci (1544-1618), îndeosebi lucrarea Praxis et Theoricae Criminalis.

Pravila se împarte în două părți, prima parte fiind dedicată dreptului laic iar cea de-a doua parte dreptului canonic. Dreptul laic cuprindea 11 capitole ce reglementau relațiile feudale dintre țărani și boieri cât și 78 de capitole de dispoziții de drept penal și civil.

Partea dedicată dreptului penal stabilea pedepse pentru fapte precum furtul, omorul, violul, falsificarea monedelor, răpirea, adulterul, bigamia etc. Partea dedicată dreptului civil cuprindea dispoziții privind căsătoria, moștenirea, zestrea, repudierea soției etc. Dreptul canonic cuprindea dispoziții penale și civile privind funcționarea bisericii, a vieții monahale și statutul clerului ca și categorie socială privilegiată.

Din relatările unor cronicari precum Miron Costin sau Dimitrie Cantemir se pare că acest cod de legi a fost aplicat și era folosit și la începutul secolului al XVIII-lea de judecătorii din Principatul Moldovei.

Cartea este o deosebit de importantă sursă juridică ce propunea reglementări în ceea ce privește funcționarea societății moldovene de la jumătatea secolului al XVII-lea. De asemenea, aceasta este importantă și pentru înțelegerea și observarea evoluției istorice a limbii române.

Pravila a fost una prin principalele realizări ale domnitorului Vasile Lupu (domnitor între august 1634-13 aprilie 1653 și 8 mai 1653 – 16 iulie 1653).

Cartea Românească de Învățătură se află în prezent în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române, aceasta fiind un bun cultural mobil clasat în categoria Tezaur.

Despre realizările și persoana lui Vasile Lupu puteți găsi mai multe în Biblioteca Digitală.

Tot în Biblioteca Digitală se regăsesc surse privind legislația bizantină precum lucrarea Instituții din timpul împăratului Iustinian, cât și articole privind legislația antică, medievală sau modernă.

În baza bunurilor culturale mobile clasate pot fi consultate și mărturii materiale care amintesc despre perioada domniei lui Vasile Lupu.

Despre Biserica Trei Ierarhi puteți afla mai multe aici.

Informații despre alte cărți vechi tipărite în spațiul românesc începând cu secolul al XVI-lea se regăsesc și în Catalogul Colectiv al Cărții Vechi Românești sau Baza Bunurilor Mobile Clasate în Patrimoniul Cultural Național.

Coperta lucrării „Cartea Românească de învățătură de la Pravilele Împărătești și de la alte giudețe”.