Cum poate patrimoniul cultural să devină resursă de dezvoltare pentru comunități – inclusiv pentru cele mai defavorizate? Este o temă extrem de actuală despre care am discutat în ultimii 3 ani cu diverse comunități locale, în cadrul programului Erasmus+ KA204.
Proiectul „SE-MOVEH: Social inclusion and EMployment Opportunities through the Valorization of European cultural Heritage” reunește organizații din patru state europene – Italia, Franța, Malta și România – și își propune să contureze o serie de instrumente și bune practici prin care organizațiile să contribuie la formarea tinerilor provenind din medii defavorizate și la stimularea inițiativelor antreprenoriale bazate pe punerea în valoare a patrimoniului cultural.
Așadar, una dintre activitățile din proiect a avut loc în cadrul șantierului arheologic de la Cetatea Noviodunum, lângă Isaccea, județul Tulcea, pe malul Dunării, unde o parte din echipa Institutului Național al Patrimoniului – Direcția Patrimoniu Digital a participat la cercetarea vestigiilor arheologice din afara zidului de incintă al cetății, ca urmare a parteneriatului încheiat cu Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” din Tulcea. Cu acest prilej, am organizat un atelier cu voluntari locali, studenți și absolvenți și am inclus un tur ghidat al cetății discutând despre patrimoniul cultural din regiune și despre importanța acestuia pentru comunitatea locală.
Participanții au luat parte la săpătura arheologică, alături de specialiști în domeniu, și au aflat care sunt instrumentele specifice și cum se folosesc, dar și care sunt metodele utilizate în procesul de cercetare și de ce este important ca acestea să fie respectate. La finalul lucrului în secțiune, au învățat și cum se înregistrează rezultatele prin noi metode digitale: fotografierea aeriană cu drona pentru documentarea peisajului și a situației din teren și fotogrammetrie pentru modelarea 3D a complexelor arheologice descoperite.
Atelierul Noviodunum a inclus și o discuție despre impactul schimbărilor climatice asupra patrimoniului cultural, în contextul în care Dunărea a scăzut la cote record, scoțând la lumină ruine care altfel ar fi fost imposibil de cercetat.
Activitățile au fost centrate pe formarea unor tineri din medii defavorizate, din regiunea Isaccea, în folosirea patrimoniului digital ca sursa de informare și înțelegerea rolului acestuia în societate – inclusiv ca resursă pentru dezvoltare locală.