text de Dumitru Avakian
Iată o firească întrebare atunci când avem bucuria de a reaudia acest impresionant opus brahmsian vocal-simfonic! Am avut parte de o veritabilă sărbătoare muzicală a lunii martie.
Este oare Requiemul lui Johannes Brahms un requiem autentic în adevăratul înțeles al genului? Desigur nu! Și nu mă refer în primul rând la faptul cunoscut potrivit căruia compozitorul era creștin luteran.
Sensul tradițional al momentelor oficierii este interpretat de compozitor în direcția consolării celor rămași temporar în viața de zi cu zi. Indiscutabil se poate vorbi de moștenirea protestantă propriu zisă dar și de propria sa atitudine privind compasiunea arătată celor rămași în viață. De asemenea versetele preluate de compozitor din Biblia tradusă de Luther, confirmă acest aspect. Insuși titlul lucrării – „Un Requiem german” – este lămuritor.
Cele șapte părți ale lucrării, părți grupate în trei mari secțiuni, au fost admirabil susținute, temeinic conduse de dirijorul italian Michele Mariotti. Este cunoscut în bună parte în zona muzicii de operă. Greu de spus că lirismul evident pe care îl promovează, provine pe această direcție. Susținerea este evidentă și este amplă, de la o secțiune la cealaltă, deloc fragmentată în desfășurarea acestora.
Trebuie observat faptul că dirijorul dezvoltă o orientare amplă de natură eminamente simfonică. Este de remarcat, tocmai pe această direcție, experiența domniei sale în zona marilor ansambluri orchestrale, a teatrelor de operă din partea de Vest a continentului european și până în Japonia.
Tocmai această aleasă experiență a devenit prețios stimulatoare în cazul relației cu muzicienii Orchestrei Filarmonice bucureștene, colectiv alături de care care a dovedit o excelentă colaborare.
Trebuie apreciată în acest context, participarea celor doi soliști, în primul rând a sopranei Chen Reiss, voce susținută de o înaltă muzicalitate, de o consistență pe cât de maleabilă, de clară, pe atât de firesc înnobilatoare. I-a stat alături baritonul Liviu Holender, un artist a cărui eficiență în comunicarea muzicală este probată de buna circulație a domniei sale, prioritar în teatrele muzicale de limbă germană.
Este în egală măsură de apreciat în acest context, participarea Corului Academic al Filarmonicii bucureștene. Ansamblul a dobândit un evident câștig valoric dată fiind conducerea acestuia asigurată actualmente de tânărul maestru de cor Andrei Stănculescu. Am în vedere transparențele timbrale atent corelate în contextul sonorităților limbii.