text de Ana Sireteanu
În 2025, la șapte decenii de la trecerea în eternitate a lui George Enescu, lumea muzicală românească a onorat memoria compozitorului prin diverse manifestări artistice, concerte, expoziții încununate, desigur, cu o ediție specială a festivalului ce-i poartă numele, în care creația și personalitatea lui Enescu s-au aflat la loc de cinste. Firește că nu a putut lipsi nici din calendarul Filarmonicii bucureștene un eveniment dedicat „patronului” său, momentul fiind evidențiat printr-un concert-omagiu, prezentat de două ori (așa cum obișnuiește instituția), pe 27 și 28 noiembrie, conectat și de Ziua Națională a României.
În deschiderea concertului, Interludiul la actul al II-lea și Dansul păstorilor (în versiunea anului 1925) din Oedipe au marcat simbolic un secol de la prima audiție; pe 23 noiembrie 1925, în ipostază dirijorală, compozitorul prezenta în concert selecțiuni din Oedipe, inclusiv pe acestea două. Așa cum ne-a anunțat de la început Gabriel Bebeșelea, am ascultat cele două momente muzicale fără întrerupere,într-o expunere omogenă și plastică, fiind astfel invitați să ne imaginăm (sau să ne reamintim), prin intermediul muzicii orchestrale, cadrul în care se desfășoară acțiunea operei.
Pentru al doilea opus enescian al serii, Simfonia concertantă op. 8 în si minor, am avut bucuria de a-l regăsi în postură solistică pe violoncelistul Jaemin Han. Muzicianul sud-coreean a revenit pe scena Ateneului Român după fulminantul său succes din 2021, când era desemnat, la doar 15 ani, cel mai tânăr câștigător din istoria Concursului Enescu. S-a remarcat atunci prin maturitatea interpretării și stăpânirea tehnicii instrumentului său, calități care l-au condus ulterior spre câștigarea a încă două concursuri internaționale, aducându-i și invitația lansată de reputata casă de discuri Deutsche Grammophon de a înregistra un recital în cadrul seriei Rising Stars. Așadar, nu este de mirare că și în concertul de la București s-a aplecat asupra partiturii enesciene cu aceeași profunzime și unitate a viziunii interpretative, precum și cu o naturalețe de invidiat. Violoncelul său era parcă vrăjit, având puterea de a reda fără efort inflexiunile tandre ale unei voci ca într-o conversație și de a cuprinde într-un singur sunet o varietate de culori și nuanțe, iar din armonicele sale răsăreau și înfloreau ca din tulpina unei plante timbrele instrumentelor din orchestră. În această țesătură sonoră bine închegată din care decurgeau firesc frazele muzicale și preluările tematice, cele două personaje în dialog se potențau reciproc, iar în mintea noastră, a auditorilor, nu a mai încăput măcar ideea că Simfonia concertantă ar putea prezenta dificultăți tehnice sau de concepție muzicală (ceea ce pune de obicei probleme solistului), deoarece Jaemin Han ne-a fermecat irevocabil cu strălucirea sunetului și interpretării sale. Abia la bis, datorită caracterului jovial al Marșului op. 65 nr. 10 din ciclul Muzică pentru copii de Serghei Prokofiev, ne-a apărut sub lumina reflectorului tânărul de doar 20 de ani care ne încântase până atunci ca un profesionist matur.
În final, Simfonia nr. 6 în re major op. 60 de Antonín Dvořák a reprezentat pentru mine un prilej de reflecție asupra rolului dirijorului, cum poate acesta să șlefuiască sonoritatea ansamblului,până la echilibrul optim între partide, reușind să transforme orchestra într-un unic instrument prin care să-și exprime propria viziune. Am putut observa atunci roadele unei relații clădite în timp, cu seriozitate și consecvență, dintre orchestra Filarmonicii bucureștene și cel care ocupă deja pentru a cincea stagiune consecutiv postul de dirijor principal al ansamblului, talentatul și neobositul Gabriel Bebeșelea.
Trebuie spus că același program (din care vor fi înlocuite doar momentele orchestrale din Oedipe cu Rapsodia I de Enescu) a fost prezentat în primul turneu în Polonia, derulat după 69 de ani de la ultima vizită acolo, de către Orchestra Filarmonicii. Astfel a marcat instituția bucureșteană, pe 30 noiembrie și 1 decembrie (în concertele de la Cracovia, respectiv Varșovia – în cadrul Festivalului Eufonie), Ziua Națională a României, în două evenimente care cu siguranță s-au ridicat la înalta ținută artistică a concertelor de la Ateneul Român.

