text de Smaranda Oțeanu-Bunea
27 august – Festivalul George Enescu
Astă seară, la Sala Palatului, deschiderea Festivalului Internațional „George Enescu”.
Aveți șansa, stimați melomani, să ascultați, să apreciați: Filamonica noastră, ansamblurile Operei Maggio Fiorentino, London Symphony Orchestra, Orchestra Națională, Capitol Toulouse, Romanian Youth Orchestra, Tonhalle – Orchestra Zurich – doar în primele zile, la Sala Palatului!
Asta în timp ce la Ateneul Român, în programe de după-amiază, de noapte, vă invită Orchestra simfonică WDR Koln, Czech Philarmonic Orchestra, Camerista della Scala, Gewandhaus Orchestra, Corul Madrigal, Jewish Orchestra Munich. Găsiți toate detaliile pe siteurile festivalului.
Important este că ansambluri prestigioase, dirijori, instrumentiști din toată lumea vor aduce un omagiu lui George Enescu, iar dacă la conferința de presă, alături de politicieni, realizatori, staff-ul actualei ediții, s-a aflat Mihai Constantinescu – cel care 33 de ani a oferit lumii, cu mare abilitate, această „coroană artistică” a României și cei prezenți l-au aplaudat minute în șir – asta înseamnă, dincolo de premiul de excelență, marele respect al tuturor, pentru cei care se dedică valorilor noastre, care au construit și construiesc pentru țară!
28 august – Deschiderea Festivalului George Enescu – magistrală!
La pupitru, Cristian Măcelaru, care a dăruit melomanilor și Rapsodia a II a de Enescu, și o impecabilă tălmăcire a Concertului în si minor pentru violoncel și orchestră de Dvorak – solist, celebrul Gautier Capuson – și Suita din Cavalerul Rozelor de R. Strauss.
Cristian Măcelaru – actualmente dirijor al Orchestrei Naționale a Franței și directorul Festivalului Enescu – care, cu aplomb, cu vervă, cu eleganță, dar și fermitatea gesturilor – cu siguranță, a convins!
Să recunoaștem eficiența transmisiilor TV, în direct, binevenită pentru media, presă, milioanele de melomani!
Participarea publicului, în sală, pentru adaosul bisurilor.
O deschidere magistrală, de Sărbătoare.
Totuși, mă întreb de ce nu s-a dat semnalul deschiderii, ca de obicei, cu OPUS-ul enescian.
29 august – Otello și nu numai
Sala Palatului arhiplină. Orchestra și Corul Maggio Musicale Fiorentino – lecție de perfecțiune, parcă transmisie de imprimare.
Soliștii – artiști cu experiență, dar vocea tenorului se dorea cu inflexiuni baritonale, iar vocea sopranei – a apărut ușor depășită de pretențiile finalului.
Marea „creație” a aparținut, însă, lui Zubin Mehta! Verdi a fost regalat, iar Otello continua să fie în inimile melomanilor. Pentru că Mehta crează, compune, transmite – fascinează.
Suntem la început de Festival. Pe canalele TV specializate, curg interviurile cu oaspeți, a aparut și Agenda – un bun prieten pentru melomani și presă.
Fiți conectați la eveniment!
Sunt 84 de concerte, în 24 de zile, 2500 de muzicieni!
30 august – Eroii după-amiezii: Dediu și Măcelaru
„Formido” – opusul lui Dan Dediu, a fost comandat cu ani în urma, chiar de WDR KOLN, alături de alte 11 lucrări din toată lumea – și a avut mare succes la orchestră! O piesă scurtă, cu tablouri despre virtuozitate, lirism, despre dimensiunile contemporaneității..
Dediu s-a gândit la frică – spaimă, a trecut lejer de la discursul tonal, la modal, la spectral – și în 5 minute a cucerit ieri, după-amiază, și audiența Ateneului Român!
Iar Cristian Măcelaru, încă o dată a convins că este superprofesionist, că știe exact toate detaliile opusurilor, că preferă gestului dirijoral spectaculos, urmărirea partiturii în amănunt, și a implicării fiecărui instrumentist.
Așa ne-am bucurat și de Mahler – fragmente din Cornul Minunat al Băiatului – mai ales că ne-am reîntalnit și cu unul dintre baritonii celebri, dedicați liedului – Matthias Goerne, și cu povestea Prințului Cioplit în Lemn, de Bartok – ambele creații inspirate din folclor.
Repet: într-adevar eroii concertului au fost:
Dan Dediu și Cristian Măcelaru – la pupitrul Orchestrei simfonice WDR- KOLN.
Ps – Felicitări TVR Cultural, pt interviuri, prezentări.
31 august – Orchestra Filarmonică Cehă
Unul dintre cele mai vechi ansambluri de gen, din lume, dirijat în 1896, la lansare, chiar de Dvorak!
Un ansamblu cu personalitate, cu partide performante, cu instrumente de top, instrumentiști cu experiența partiturilor celebre. Iar Manred Honeck, care a dirijat ani buni și la Pittsburg, era clar, încantat de împlinirea tuturor momentelor – așa cum le-a gândit. Un dirijor care colaborează cu fiecare instrumentist, pătrunde în partituri și extrage ideile, intențiile compozitorului respectiv.
Dirijor – orchestră, au colaborat excelent cu surorile Katia și Marielle Labeque (două piane), în concertul lui Dessner (minimalism american, dar și nostalgii romantice) – pentru că cele două pianiste (care au declanșat interesul compozitorilor pentru acest gen) – impun și momentele de virtuozitate, de visare…
Și, mai ales, au dăruit cea de a 5 a Simfonie în Mi minor, de Ceaikovski, într-un comentariu elevat, excelent marcat de evenimente, fiecare culme fiind cucerită cu tact, cu eleganță.
O să ne mai amintim de aceasta după-amiază enesciană!
1 septembrie – secvențe din Vara Magică la TVR Cultural
Excelenta idee la TVR Cultural! În suita de transmisii de la Festivalul Enescu – un cadou de la TVR Cultural – secvențe Vara Magică!
O reintalnire cu VIOLONCELISSIMO, cu talentații elevi-studenți-absolvenți ai lui Marin Cazacu!
Cum sa nu te bucuri?
Ai reascultat „Libertango” de Piazzola – inspiratul aranjament al lui Cazacu, o pagină Villa Lobos – cel mai cunoscut compozitor argentinian, o Suită folclorică, „Alla Turca” de Mozart. Sub bagheta lui Cristian Mandeal, chiar și „Passacaglia” de Haendel, și „Sardana” de Pablo Casals.
Un ansamblu mereu tânăr, performant, cu violonceliști de talent din țară, din lume –acolo unde elevii lui Cazacu au lansat acolo școli de violoncel!
De 30 de ani de ani – VIOLONCELISSIMO cucerește, convinge, iar surprizele repertoriale nu mai contenesc.
Un concert LIGETI!
La Ateneu, Ansamblul francez Intercontemporain, a oferit un program Ligeti, pentru că se împlinesc 100 de ani de la nașterea marelui compozitor, pentru că au în repertoriu numeroase opusuri Ligeti, pentru că Ligeti s-a născut la Târnăveni – Mureș.
Interesant că, fondatorul ansamblului, Pierre Boulez, a marcat trasee clare formației, de la bun început, care au fost respectate de toți cei care s-au succedat la pupitru. Anume: să fie o pledoarie clară pentru muzica nouă – el având Școala de la Darmstadt, alături de Stockhausen, Nono, Ligeti – o formație care să atragă condeiele tinere, publicul tanar.
Și, chiar dacă la TV Cultural nu s-a transmis, la Ateneu a fost mult entuziasm.
Chiar aș plasa în topul celor 4 momente – Concertul pentru violoncel și orchestră – o muzică plină de surprize, un dialog permanent cu instrumentiștii, o emoție care se transmitea, indiferent de limbajul modern.
Deci, un ansamblu dedicat stimulării creatiei noi, cu turnee în toată lumea, cu premii, cu înregistrări de colecție: INTERCONTEMPORAIN, dirijat de Pierre Bleuse, solist – violoncelistul Renaud Dejardin.
Precis, o să-i mai ascultăm!
2 septembrie – Christian Badea, despre Enescu, și nu numai…
Da, un interviu înaintea concertului în care Christian Badea dirija Orchestra Teatrului Capitole din Toulouse!
Ce am reținut, dincolo de laudele aduse Orchestrei franceze, dar și Corului de femei de la Radio?
Bucuria sa, că deschide seara cu Poemul Isis de Enescu, (orchestrația maestrului Bentoiu) – pentru ca este vorba de o compoziție evocativă, de atmosferă, de o rară frumusețe, care doar în câteva minute te transpune în altă lume…Apoi rulează „Tzigane” de Ravel, „Poemul” de Chausson – avându-l solist pe faimosul Renaud Capuson, piesa cântată des de Enescu. Iar în final, „Simfonia a 3 a” de Saint Saens.
Cu alte cuvinte, Enescu – Ravel – Chausson – Saint Saens – giganți ai muzicii, dăruiesc prin concertul său, o lecție de artă și rafinament a culturii franceze!
Nu te îndeamnă să visezi, să construiești ?
3 septembrie – Nu ratați Ateneul de noapte!
Oricum, verificați, pentru că mai sunt neprevăzute, dar este pe afiș – pianistul turc Fazil Say.
E pianist virtuoz, a studiat și cu Alfred Cortot, s-a instruit și în Turcia, și în Germania, a colaborat cu filarmonici celebre – Israel, New York, Sankt Petersburg etc.
Dar, Fazil Say este și compozitor, a convins publicul cu cea de a 3 a Simfonie „Universul”, iubeste și jazz-ul, iar lumea îl știe și pentru pledoariile lui convingătoare în favoarea drepturilor artiștilor!
Chiar i se spune „avocatul”!
Pe podiumul Ateneului, însă, la ceas de noapte, vine la întâlnirea cu noi – pianistul Fazil Say!
4 septembrie – Ritual. Final de concert!
A trecut o săptămână! În Sala Mare, Ateneu, în București, în țară, fenomenul Festival invită nonstop spectatorii. Dacă ați observat, la marile orchestre, conduse de celebre baghete, e un anume Ritual – chiar și în finalul concertului. Am în minte Filarmonica Cehă, dirijata de Mandred Honeck.
S-a încheiat cea de-a 5 a Simfonie de Ceaikovski. Aplauze, ovații pentru bagheta, pentru una dintre cele mai vechi orchestre.
Când entuziasmul melomanilor s-a mai domolit, dirijorul s-a întors către ansamblu, și a invitat partidele, pe rând, să salute publicul, să primeasca și ele aplauzele cuvenite. Când și acest moment a fost depășit, Maestrul Honeck, discret, a părasit podiumul. Câteva clipe, și ușor- ușor , și instrumentiștii s-au mobilizat, ai început să strângă viorile, trompetele, etc. Este clipa în care și sutele de fani Ceaikovski încep să-și facă drum spre plecare. Dar, nimeni- nimeni nu se grăbește!
Este, parcă, marele respect pentru magia muzicii.
5 septembrie – Gewandhaus Orchester – la Ateneul Român!
Cea mai veche orchestră din lume, fondată în 1743. La pupitru s-au aflat, de-a lungul timpului: Furtwengler, Bruno Walter, Kurt Masur.
Premii, nominalizări, colaborări cu prestigioase case de discuri. Un sunet unic, o personalitate distinctă,un repertoriu uriaș (peste 200 de opusuri) – prima opțiune, Bach, cicluri Beethoven, Bruckner, Wagner…Golden Disc!
Un concert al orchestrei Gewandhaus – o lecție fantastică! Iar lângă ansamblu, ființează un octet, un cvartet, un cvintet de suflători. Sigur, din programul Festivalului, două concerte – nu lipsește „Preludiul la Unison” de Enescu. Alaturi de Bruckner, Schubert, Berwald, dirijor Herbert Blomstedt. Gewandhaus Orchester are stagiune la sala ei din Leipzig, la celebra Thomaskirche.
Astăzi și mâine – cântă la Ateneul Român!!
6 septembrie – Preludiul la Unison
Mă gândesc că „Preludiul la Unison” este leitmotivul Festivalului. Iar cum a sunat , a fost incredibil.
Gewandhaus Orchester, la pupitru Herbert Blomstedt – a trăit partitura: multă emoție, căldură, sublinierea fiecărei fraze, idei – care să te plaseze în lumea enesciană. Un moment teribil, pe care nu-l doreai terminat. Lumea lui Enescu, în festival, și nu numai.
Pentru că vine Cristian Măcelaru, și declară în mai multe convorbiri, în calitate de director artistic al festivalului, de director al uneia dintre cele mai prestigioase orchestre – Orchestra Națională A Franței – că a început un proiect Enescu – care, pentru el, este prioritar! Anume : Înregistrarea integrală a muzicii simfonice enesciene!
Mai mult, a terminat de înregistrat cele trei simfonii, rapsodiile – care sunt, și după părerea lui, de o frumusețe răvășitoare…Dar drumul e lung, începe colaborarea cu casele de discuri.
În final, spune dirijorul, se va afirma că „Enescu este cel mai mare geniu al secolului XX – în materie de muzică! Opusurile enesciane? Inteligență, rafinament, complexitate, simplitate și, în același timp, experiență și profunzime emotională!”
7 septembrie – Viața lui Cristian Măcelaru – scenariu de film
Am prins câteva interviuri, pe TV TIMIȘOARA. Unul, într-o desfășurare elegantă, reporter o distinsă doamnă – cu Cristian Măcelaru. Are dirijorul nostru un har de a povesti…spunea că de la 17 ani a plecat din țară, în SUA, cu o bursă. A studiat, a terminat Conservatorul, peste timp s-a stabilit la Huston, a devenit profesor la Universitate. Era talentat violonist, cântase în orchestre, în ansambluri camerale. La un moment dat, a aflat de Concursul de dirijor de la Philadelphia. S-a dus. Competițe grea, zeci de candidați, opusuri dificile – vezi Brahms. A ajuns în finala, avea un an la dispoziție pentru definitivare… Cine a convins conducerea că românul este cel mai pregatit, mai potrivit pentru ansamblu?
Orchestra !
A devenit dirijor asistent și a rulat 25 de concerte!
La fel s-a întamplat ,după ceva vreme, și la Orchestra Națională a Franței…Tot Orchestra a hotărât, l-a apreciat și ca violonist, și pentru experiența cu orchestre mari, cu ansambluri camerale. Nu se mai doreau baghete care să nu țină seama și de experiența instrumentiștilor. Iar în Cristian Măcelaru vedeau tânărul muzician cu un dialog deschis, dornic să descopere esența opusurilor, să construiască împreună.
O colega dintr-o formație camerală, chiar l-a sfătuit, să fie apropiat, să fie suporterul orchestrei.
Cristian Măcelaru! Azi, directorul artistic al Orchestrei Naționale a Franței, al Festivalului Internațional George Enescu, al altor importante ansambluri!
„De ce îl iubesc pe Enescu? Sigur, e român, eu sunt român… Dar, peste toate, este cel mai mare compozitor!”
8 septembrie – Zubin Mehta
Da, Maestrul Mehta – decorat, și numit președinte de onoare al Festivalului!
Ministrul Culturii, doamna Raluca Turcan, i-a oferit maestrului, la scenă deschisă, Ordinul cultural „Pentru merit”, în grad de Comandor, și l-a numit președinte de onoare al Festivalului „George Enescu”!
Zubin Mehta – iubește țara noastră, publicul românesc, despre care spune că este „entuziast”, vine la noi, din 1964, întotdeauna cu programe consistente, elevate. Vezi participarea sa, zilele trecute, alături de Orchestra și corul Maggio Musicale Fiorentino. Să numim doar concertul de marți, 29 august: Preludiul la opera Oedip și, mai rar auzita, Resurectia – simfonia nr. 2, de Mahler!
Ce se poate mai interesant: de la geniul enescian, la frământările lui Mahler – o partitură complicată, cu neașteptate intervenții, cu extinderea formei clasice, a sonorităților știute, pentru comentarii aprinse (cor, orchestră, două soliste), despre înviere, despre datoria de a nu abandona, când drumul e greu??
Pagini mahleriene, magistral conduse de bagheta lui Zubin Mehta, tălmăcite de celebrele ansambluri cor – orchestra, de solistele Christiane Karg, Michele Losier – care, în final își unesc vocile cu armoniile orgii. Și, la un moment dat, chiar se disting și versurile unui poet german, care susține, că întotdeauna există șansa unui nou început!!
9 septembrie – Program încărcat, dar plin de surprize!
La ora 16:30, recital de pian.
Kirill Gerstein, care propune opus-uri de Stravinski, Schubert, Ligeti, Liszt.
Iar seara, la Sala Palatului – Gothenburg Symphony Orchestra, în cadrul ciclului „Mari orchestre ale lumii”, vă oferă creații semnate de Boulager, Beethoven, Stravinski!
În fine, la ora 18:00, din nou în Hall-ul Ateneului – o întâlnire cu oaspeți ai Festivalului, cu critici muzicali, muzicologi.
Sunteți invitați la: o lansare de carte – eveniment, discuții, premieri.
Intrarea liberă.
10 septembrie – Premii de excelență
Costin Popa – un remarcabil publicist, critic muzical exigent, cu o scriitură clară, echilibrată. A scris 15 cărți, printre care: Spiess, Centenar OPERA, Dictionarul soliștilor lirici și, mai ales, evenimentul festivalului – 10 ediții, Festivalul Internațional George Enescu! Pentru prima oară, în cadrul unei astfel de sărbători – lansarea unei publicații care să conțină peste 300 de cronici, interviuri, relatări – „aur” pentru istoria muzicii.
Așa că, ieri după amiază, după recitalul de pian, în hall-ul Ateneului, în fața standului Cărturești – a avut loc lansarea oficială! Cuvântul de deschidere – directorul interimar Artexim – Cristina Uruc. Iar, subsemnata, în calitate de președinte al Fundației OEDIP, dupa Laudatio, a oferit colegului nostru – Premiul de Excelență „David Ohanesian”.
Apoi Luminița Arvunescu – președinte UNICRIT- punctând subiectele cărții, deasemenea, a dăruit domnului Popa – încă un premiu de excelență.
Și, pentru că l-am sărbătorit și pe Mihai Constantinescu – director ARTEXIM, timp de peste 3 decenii, care a predat de curând ștafeta Cristinei Uruc, Fundația OEDIP, multumindu-i pentru remarcabilele succese, declarându-l unul dintre „arhitecții României muzicale”, i-am înmânat, în aplauzele participanților la acest moment special – premiul de excelență „Cornel Țăranu” – mare compozitor, cel care a creat ARS NOVA, Festivalul Muzical Clujul modern, cel care a finalizat, dupa schițe, capodopere enesciene.
Un eveniment unic, plin de emoții: lansare de carte, premii de excelență, care purtau și numele unor maeștri ai muzicii…Doi laureați, apreciați și de melomanii români, și de vedete internaționale.
Nu departe de câteva zile, Zubin Mehta, vorbind despre Mihai Constantinescu: „E prietenul meu! Sper ca agenția să aibă, în continuare, succes. România? Public entuziast, condeie remarcabile!!”
11 septembrie – Festivalul „George Enescu”
Săptămâna începe în forță!
Filarmonica din Viena, dirijor Jakub Hrusa, a venit cu un consistent program: de la
Brahms și Dvorak – ziua 1, la Janacek, Enescu, Rachmaninov – ziua 2, adică astăzi.
Vă dați seama, că suntem extrem de atenți, cum va fi tălmăcita Suita nr. 1 în Do major, op. 9, de Enescu… O lucrare scrisă la Paris, în care se vede clar cum Enescu este preocupat de simfonizarea suitei neoclasice și, la fel ca și în cea de a 2 a Suită, opus 20, demonstrează că piesele sunt gândite pentru orchestră, nu transformate din creații pianistice. O stilistică neoclasică, dar care vizează modernitatea, exigențele vremii. Care aduce în prim plan, talentul de simfonist al virtuozului violonist Enescu: inspirația, mare finețe, vigoare..
Enescu, în repertoriul vienez, al celebrei Filarmonici din Viena!
Una dintre marile orchestre ale lumii, care de la înființare, 1942, și până în prezent a colaborat cu baghete celebre: Mahler, Furtwangler, Karajan, Maazel – nu mai vorbim de soliști, de repertoriul care a uimit milioane de melomani.
O zi specială, alături de Enescu, de o orchestră de top!
12 septembrie – Kopacinskaia!
Am văzut-o, cu ani în urmă, la Sala mică a Palatului! Cine poate s-o uite pe Patricia Kopacinskaia?
O explozie de talent – violonistă, povestitoare, dirijoare – o muziciană din Republica Moldova, care imediat a cucerit occidentul, și e nelipsită de la marile festivaluri!
Neaparat trebuie ascultată, astăzi și mâine după-amiază, la Ateneu!
Are invitații în toată lumea, oferte de nerefuzat, premii importante, contracte cu celebre case de discuri. Azi trece, în concert, de la un psalm bizantin la Schubert – în orchestrație modernă, se întoarce la Gesualdo. Iar mâine – este programul ei preferat: Schoenberg – Pierrot Lunaire, Milhaud – Joc pentru vioară și clarinet, Bartok – duo pt viori.
Acum câțiva ani a apărut desculță pe podium … Dar ăsta era un detaliu neînsemnat, față de talentul și fantezia ei!
Programul ei?
Vineri – va sui pe scena Palatului Culturii din Dresda!
Duminică – este asteptată de public, de Filarmonica din Cologne!
Ce înseamnă un Grammy 2018, pentru ea? …doar o treaptă, în ascensiune!
La noi se simte ca acasă!
13 septembrie – Muzică românească nouă – în repertoriul marilor formații!
Într-adevăr, prin 90, creația românească, avea în festival programe separate. A fost o formulă…Dupa aceea, s-au dorit programe speciale cu opusuri contemporane, unde figurau și creațiile noastre.
Ce observăm acum? Integrarea componisticii noastre de ultimă oră – în concertele obișnuite, împreună cu paginile consacrate ale muzicii contemporane. Fără îndoială, o abordare binevenită pt condeiele noastre, pentru celebre formații de diverse calibre.
Așa au intrat, si intră în atenția publicului, a interpreților celebri-orchestre, soliști: Formido de Dan Dediu, Cercar la nota de Cornel Țăranu, În Lumina sunetului centenar de Vlad Ulpiu, Simfonia a ll a de Viorel Munteanu, Cristiane de Dan Buciu.
În total, 12 creații românești, care au deschisă calea circuitului internațional. La care se adaugă oferta celor patru concerte camerale propuse de Uniunea Compozitorilor și ARTEXIM, în care pot fi aplaudate 30 de condeie din toate generațiile.
Am trecut de mijlocul festivalului. Mai sunt 11 zile. În continuare, sălile sunt arhipline!
14 septembrie – Simfonia Alpilor
Bineînțeles că printre marile orchestre ale lumii, oaspete mult așteptat în Festival este și Bayerisches Staatsorchester, mai clar, Orchestra de Stat Bavareză. Un ansamblu care împlinește și misiunea de simfonic al Operei din Munchen, celebra formație lansată în 1523, aflată în funcție din 1811, care din 2011 și-a sărbătorit grandios bicentenarul!
Printre directorii artistici? Richard Strauss, Bruno Walter, George Solti, Zubin Mehta.
Iar dacă ieri seară, la Sala Palatului, v-a oferit un program Wagner, Schumann, Mahler (solista, soprana Louise Alder), astăzi sunteți invitați să ascultați Poleva, Berg (solist, violonistul Vilde Frang), dar, mai ales, piesa de greutate, carte de vizită pentru orchestră, pentru maestrul dirijor Vladimir Jurowski – Simfonia Alpilor!
Una dintre creațiile simfonice grandioase, cu o durată de 50 de minute, care implică 125 de instrumentiști. Un uriaș poem semnat Richard Strauss, povestea unei călătorii în Alpi, din zori până la apus. De fapt, un pictorial în amintirea unui prieten, o creație definitivată în etape, cu maximă preocupare pentru acuratețea sunetului. Richard Strauss a dublat numărul harpelor, al suflătorilor, a creat și un aerophone. Și chiar dacă a marcat momentele – Noaptea, Răsăritul, Cascada – sunt respectate mișcările clasice ale partiturii și totul este sub semnul unei fantastice povești.
Am spus bine: Sunteți invitați să ascultați bavarezii, să-l urmăriți pe Jurowski, să vă bucurați de o orchestrație luxuriantă, de un pictorial sonor închinat Alpilor!
15 septembrie – Muzicienii din Zurich
Ei au captat atenția melomanilor, la Ateneu, ieri după-amiază!
Muzicieni de clasă, conduși de un excelent violonist, dirijor – Daniel Hope. Cel care a gândit, pentru Zurich Kammerorchester – un program divers, cu tentă caleidoscopică, de la Bach la un slagăr newyorkez…Pentru că, alături de W. Zimmerman, a oferit Concertul ptentru două viori și orchestră în re minor de Bach – o variantă mai specială, dar care atrage atenția. Cele două Intermezzi op. 12, de Enescu – scheciuri meditative, romantice, scrise pentru orchestra de coarde prin 1902-1903, cu indicația „Foarte lent” -și, dirijate de Enescu, 7 ani mai târziu, chiar la Ateneu.
Alte compoziții semnate de Glass și Part pentru ca să lanseze impetuos, mereu dinamizând discursul lui Mendelssohn – celebrul Concert pt vioară și orchestră în re minor!
Daniel Hope este un muzician total: bagheta sigura, indicații clare, un violonist virtuoz, care-și pune amprenta pe fiecare opus. Este, până la urmă, un Showman care ține publicul în priză și cu toate confesiunile lui, bine primite. Declara că a închinat Concertul, împreună cu orchestra sa de top, lui Menuhin – elevul lui Enescu, discipolul lui Enescu. Iubește publicul nostru, este onorat să cânte sub cupola Ateneului. Mai mult, încheie concertul cu opusuri de Elgar – Silvestri – Bartok – prețuite și de Menuhin, și de Enescu. Pentru ca, în final să surprinda cu „September” – o pagină de revistă.
Publicul îl aplaudă. A fost, parcă, o întâlnire pentru prieteni, și-ți rămân în minte armoniile enesciene, și arcușul lui Daniel Hope, și totala implicare a strălucitei orchestre, a muzicienilor din Zurich!
*Pe ce vioară cântă? Guarnieri 1742
*De ce a propus Bach?
La prima ediție a Festivalului George Enescu, Menuhin – Oistrah, sub bagheta lui George Georgescu – au cântat Bach!
16 septembrie – Mă gândesc la Bach! La Missa în Si Minor BWV232!
Considerată una dintre marile creații ale lumii, la care compozitorul a lucrat toată viața, adaptând texte religioase, translând mai vechile lui cântate. A asculta povești despre o astfel de lucrare nu e cea mai fericită soluție – trebuie ascultată! Iar cei care au fost prezenți la concertul oferit ieri, la Ateneu, de ansamblul belgian Collegium Vocale Gent, dirijat de Philippe Herrenweghe, cred că s-au considerat norocoși pentru acest „dar” special.
În primul rând, Gent – fondat chiar de dirijor, in 1970 – este un ansamblu unic de profesioniști, cu numeroase turnee, înregistrări, cu știința culturii psaltice, care slujește perfecțiunea muzicii baroce. Soliști, ansamblu, sunt voci speciale care stăpânesc detaliile acestei scriituri, cu melisme, mordente, emisie non vibrato. Ascultați un contratenor cu voce caldă, o soprană care nu atacă în forță sunetele înalte.
Este o exigentă scoală a cântării psaltice, fără de care pagini celebre – precum Missa în Si Minor – nu ajung la public. Sunt corale, duete, arii, care te captează. Poate descoperi cum se dezvoltă ornamentele, pe melodie, cum vocile secundare se intersectează cu soliștii, cu instrumentele, te duci cu gândul la muzica gregoriană, la Palestrina, la contactul polifonie – armonie. Missa are cunoscutele secțiuni – de la Kyrie la Dona Nobis Pacem – când podiumul se cutremură de rugăciunea pentru pacea lumii.
Două ore de muzică dăruită de Bach tuturor generațiilor, alături de un dirijor superprofesionist care a asigurat fiecărei pagini lumină, emoție.
Un moment special în cadrul Festivalului! Un succes binemeritat.
17 septembrie – Festivalul George Enescu
„A fantastique festival” – „A great celebration” – Așa declară oaspeții! Se împlinesc 65 de ani de la prima ediție, sărbătoarea a cuprins țara!
Filarmonica din Arad l-a avut invitat pe violoncelistul Benjamin Kruithof – în Concertul de Schumann, dar, s-a propus, sub bagheta lui Alexandru Ilie, și Simfonia a 9 a de Dvorak.
La Botoșani, Royal Camerata – dirijor Constantin Grigore, solista, violonista Alexandra Conunova, au avut în repertoriu Vivaldi, Piazzolla. Iar Filarmonica a dăruit Rapsodiile enesciene și Concertul pentru vioară și orchestră de Bruch, solist Ștefan Aprodu.
La Brașov – recitalul „Enescu pentru fiecare”, Ștefan Ignat – bariton, Remus Manoleanu – pianist.
La Constanța, Centrul multifuncțional: Recitalul „Enescu și 1001 de nopți in french style” cu Raluca Pasquettin Pescaru – mezzosoprană și Andreea Bratu la pian.
La Craiova, Filarmonica Oltenia, dirijată de Jacek Rogala – opusuri de Kurpinski, Schumann, Grieg.
La Cluj, la Academia de Muzică: Creații de compozitori clujeni, recitaluri camerale.
Nu lipsesc din program nici Filarmonicile din Ploiești, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare.
Vom reveni, ne ghidăm după agenda Festivalului. Mâine începe ultima săptămână din Festival.
În capitală, la Ateneu, la Sala Palatului, mii și mii de melomani.
18 septembrie – Festivalul George Enescu
3500 de artiști, 51 de orchestre din 16 țări, 90 de concerte în București, 150 de soliști, peste 60 de dirijori, Biroul de Presă al Festivalului are datele la zi!
Ecou maxim în lume! Cel mai important eveniment artistic pe care România îl oferă lumii întregi!
Festivalul – aflat la a 26a ediție, construit an de an, de la lansarea sa în urmă cu 65 de ani, cu mare responsabilitate, cu profesionalism – a adus întotdeauna pe podium celebre formații, baghete, soliști vocali, instrumentiști, s-a adresat melomanilor de toate vârstele. Este comparat cu Festivalurile de la Salzburg, BBC Proms, iar participanții au recunoscut larga audiență, interesul major al publicului. Nu mai vorbim de fascinația Ateneului.
Harta Festivalului? Să completăm lista orașelor numite în relatarea de ieri cu Sinaia și Târgoviște.
Ce s-a cântat, de exemplu, la Târgoviște?
Andante Youth, orchestră, dirijor Tiberiu Dragoș Oprea, soliștii – violonista Yasmina Militaru, violoncelistul Octavian Lup, pianista Sarah-Alexandra Nidelcu – se spune că, spre bucuria publicului, au propus opusuri de enescu, Ceaikovski, Beethoven.
Succes! Ne vedem după-amiază, la Ateneu – Manchester Camerata! Concertul se deschide cu Enescu – Rapsodia Română, op. 11!
19 septembrie – Festivalul George Enescu
„Nu dați vina pe public!” Așa spunea odată simpaticul dirijor Vasili Petrenko, și arăta spre orchestră, interpreți: „Totul este calitatea interpretării, atunci ai publicul cu tine…!”
O să amintiți că Petrenko are experiența Liverpool. Dar, cine nu face sondaje, nu află cui se adresează orchestra, instrumentiștii cu care colaborează.
Ieri după-amiază, la Ateneu, Camerata Manchester! Este vestită pentru spiritul inovator. Chiar membrii ei spun că fac muzică pentru că vor schimbare! Cântă în spații deschise, dar și în săli minuscule, se deplasează la case de copii, case pentru bătrâni, spitale.
„Noi credem că marea muzică este oriunde” – spunea dirijorul, amintind că instrumentiștii lui sunt chemați în toată lumea, la festivaluri, în centre importante, dar nu renunță nici la cei aflați în suferință, în spitale. Și tot Gabor Takacs-Nagy se confesa că ei cercetează tot timpul, inovează, lansează sesiuni originale.
„Muzica poate vindeca. Muzica poate trezi imaginația. Instrumentiștii Cameratei crează, au curaj, inițiativă, știu să se adreseze melomanilor de toate vârstele!”
Camerata Manchester este plasată în top-ul formațiilor camerale din Anglia. The Times declară că este „unul dintre cele mai aventuroase ansambluri”. BBC o numește „orchestra britanică deschizătoare de drumuri”.
Deci, Manchester Camerata la Ateneu! Un program consistent: Enescu, Mozart, Nyman – o compoziție mai excentrică, pentru soprană, saxofon și orchestră (solista Theodora Brody) și monumentala simfonie a patra de Beethoven.
Program dificil, pretențios, pentru un public informat, care nu ratează niciun eveniment. Așa că pot fi păreri diverse despre reorchestrația Rapsodiei Române, op. 11, despre dialogurile mai puțin șlefuite, uneori dure, ale celor două piane din Concertul de Mozart.
Sala arhiplină, aplauze, sute de păreri!