text de Smaranda Oțeanu-Bunea
Duminică – 24 august
Gong! Conferința de presă la Sala Intercontinental! A 27 a ediție a Festivalului Internațional George Enescu, invitați: producători, coproducători, mari muzicieni, critici muzicali, zeci de oaspeți atenți la noutățile ediției: Cristian Măcelaru, director artistic, Andraș Demeter, Ministrul Culturii, Cristina Uruc, ARTEXIM, Dan Dediu, președintele Uniunii Compozitorilor.
O superbă sală încărcată de emoții, personalități care vor răspunde în fața publicului și gândurile tuturor către Enescu!
Luni – 25 august
Deschiderea, un regal! În primul rând, prima audiție absolută, Dan Dediu – Concert pentru orchestră, o pledoarie pentru culoarea, emoția, virtuozitatea fiecărui compartiment orchestral. Trei mișcări, o călătorie în inima muzicii, fără opreliști, pe un drum lin, să poți să-ți tragi sufletul, să vezi Răsăritul Soarelui. Un opus care respiră din plin, aer aniversar. O călătorie în inima muzicii, Dan Dediu – condei remarcabil!
Apoi, năvalnicul violonist, Nemanya Radulovic, tălmăcind Haciaturian: dincolo de virtuozitate, de arcușul perfect, dând sens fiecărei nuanțe.
Și, bineînțeles, Poema Română, cu multe aplauze pentru Cristian Măcelaru, dirijor de top, care îți este alături, are harul de a-ți dărui bucuria lui în fața marilor capodopere.
Marți – 26 august
Săli arhipline și la Ateneu, și la Sala Palatului! În deschidere, mii de melomani s-au bucurat de Poema Română, de bagheta lui Cristian Măcelaru la pupitrul Filarmonicii!
Să ne amintim că în 1897, Enescu a cucerit Parisul cu geniala lui compoziție, an în care băteau la porțile celebritatii și Paul Dukas, și Richard Strauss. Iar tălmăcirea lui Cristian Măcelaru, nu putea să nu cucerească: emoție, claritatea frazelor, jocul rafinat al sonorităților.
În cea de a doua zi, la Ateneu, Romanian Radio Chamber Orchestra a dat o notă regală, sub bagheta lui David Grimal-Pastoralei, Menuetului trist, Nocturnei, opusuri enesciene orchestrate cu har, cu inspirație de Dan Dediu!
Este an aniversar Enescu, dar noi ascultăm tot timpul muzica lui, iar generațiile care vin din urmă au ce învăța din opusurile maestrului!
Miercuri – 27 august
Excelenta National Orchestra of Moldova! Maestrul Cristian Florea conduce 24 de profesioniști, tineri, pe care îi asculți ținandu-ți respirația…
Gândiți-vă la Preludiul la Unison de George Enescu, la un sunet ireal, de poveste, care este greu de egalat, la disciplina de fier a instrumentiștilor care cântă în picioare, renunțând la scaunele incomode, care răspund în aceeași secundă la aplauze. Un grup de elită, care s-a transpus total în celebrele pagini enesciene…
Dar sunetul? Totuși, am aflat chiar de la maestrul Florea, într-o clipă de conversație, ca un mare meșter din Cremona, a construit toate instrumentele orchestrei! Aceleași mâini, același sunet! Uluitor! Maestrul Florea, în pauza dintre părți, cu gândul la Trilul Diavolului, la Tartini-Kreisler, la întâlnirea publicului bucureștean cu virtuozitatea lui Ilan Garnet!
Joi – 28 august
Andrei Ioniță – solistul Filarmonicii londoneze!
Santtu-Matias Rouvali – un dirijor echilibrat, deloc grăbit să cucerească melomanii, de la primul opus – mai ales că pe afiș figurau pagini de Ceaikovski, Sostakovici, Stravinski…Iar violoncelistul Andrei Ioniță, câștigător al Concursului Ceaikovski – deasemeni, cunoscând exact momentele de vârf așteptate de public… Așa că voia domniilor lor s-a împlinit… Am ascultat Capriciul italian op 46, mai mult meditativ decât exuberant, departe de temperamentul mediteranean, care, însă, i-a permis baghetei, să transleze cu lejeritate, de la un moment de tensiune la altul, să contureze un discurs elegant. Ne-am bucurat de Suita Pasărea de Foc, fără încărcături coloristice exagerate – o tălmăcire căreia trebuia să-i deslușesti povestea…
…Nu uităm că era, pentru Stravinski, momentul în care expresionismul cucerea, iar marile condeie, puneau în portativ, concluzii despre tradiții și convenții…
Și, bineînțeles, mult asteptata întâlnire cu Andrei Ioniță, solistul Concertului Nr. 1, pt violoncel și orchestră de Sostakovici. Ioniță are un arcuș maiastru, echilibrează fiecare nuanță, convinge… Dar, culmea, marele succes a venit din bis, dintr-un scurt flash, desprins din rapsodiile enesciene – care a electrizat prin emoție, prin căldură, printr-o spontană cucerire a întregii audiențe.
Aplauze, aplauze. Philarmonia Orchestra – succes, laude din partea melomanilor, a marelui public.
Vineri – 29 august
Festivalul Internațional George Enescu – în toată țara! Da, este alături tuturor melomanilor! Circula marile ansambluri la Bacău, Brașov, Timișoara, Arad, chiar și la Cazinoul din Constanța, la Cluj, Craiova… Orchestre, formații din Istanbul, Koln, Berlin, din Valencia, sunt așteptate pretutindeni, foarte mulți tineri, alături de cunoscuți melomani, zilnic se interesează de programe, de eventuale sesiuni de autografe, de șansa unor scurte interviuri…
Da, recunoaștem mai ales dorința melomanilor tineri, de a se informa, este evidentă! Îi interesează repertoriul cameral, simfonic, CV-urile celebrităților, ale tinerilor în ascensiune… Agenda lor de lucru, de turnee… Vor să cunoască impresari, celebri dirijori, solisti.
Festivalul George Enescu este al tinerilor, în primul rând! Iar gandurile lor, opiniile lor, ambiția celor care urmează calea muzicii, este chiar o lecție, mai ales pentru cei care trebuie sa le fie alături … și am înțeles că au numai vorbe bune pt organizatori, pentru că li se dă șansa de a trai momente artistice, irepetabile!
Sâmbătă – 30 august
Missa Solemnis, ascultată cu atenție la Ateneu, aplaudată îndelung la final.
În primul rând, este vorba de bagheta lui Cristian Mandeal, întotdeauna exactă, sigură, cu indicații limpezi pentru orchestră, pentru soliști, cu un dialog clar cu fiecare compartiment. Totul era sub control, nimic nu tulbura discursul și personalitatea fiecărui moment. Vezi Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Agnus Dei, dar nu puteai să nu remarci prestația ansamblului coral (conductor Cornel Groza), a orchestrei – Transylvania State Philarmonic Orchestra – Cluj Napoca, de la respectul față de partitură la rigurozitatea, tălmăcirea unui opus celebru beethovenian. Nu mai vorbim de soliști – soprana Lucy Crowe (uneori chiar prea prezentă), Jessica Dandy – mezzo, tenorul Benjamin Hulett, basul Alastair Miles.
O după-amiază de top, înnobilată de măestria lui Mandeal, de clasa orchestrei și a corului. Încă o reverență pentru Missa Solemnis, pentru aniversarea lui George Enescu, pentru publicul Ateneului Român! Iar dacă ar fi să numesc „momentul de vârf”, care-ți tăia respirația, acesta ar fi Credo!
Duminică – 31 august
Sâmbătă noaptea, Ateneul era arhiplin, iar Camerata Regală oferea melomanilor pagini de colectie… Dirijor, tânărul Alex Amsel, argentiniano – mexican, care a lucrat cu remarcabili maeștri, printre care și Cristian Măcelaru, a colaborat cu Houston, Cincinati Opera – a convins din primele clipe.
A fost un program dificil, cu Uvertura burlesca a lui Aurel Stroe – multe întrebări, curiozități, un umor fin, care sugera răspunsuri, care ținea în priză auditoriul; cu celebrul Concert de pian, nr 1, de Ceaikovski, unde a strălucit fantasticul Evgeny Konnov (câștigător la Concursul Enescu de anul trecut), un foarte tânăr pianist, cu personalitate, cu un har aparte. Și, în final, Suita Sătească de Enescu, piatră de încercare pentru orice dirijor, care înțelege în amănunt gândurile, tablourile Maestrului. Vezi Primăvara pe câmp, Vechea casă sau Păsările călătoare.
Cu alte cuvinte, un regal din partea Cameratei Regale, care, sub bagheta lui Alex Amsel, a explicat, printre altele, ce înseamnă pentru un compozitor de geniu – vezi Enescu – să treacă elegant de la romantism la modernism, de la o idilică poză de așezământ țărănesc la ritmuri țărănești autentice!
Un miez de noapte incendiar, cu o singură dorință: prin caiete de sală (măcar) să fie atenționați cei care sunt grăbiți cu aplauzele și taie jenant discurul opusurilor – să aștepte până la ultimul sunet, să lase instrumentiștii să-și îndeplinească menirea. Nu-i mare lucru!
Luni – 1 septembrie
Capuçon – un spectacol!
Conduce Orchestra de cameră din Laussane, cu bagheta, cu vioara, cu mișcările brațelor, ale trupului, cu permanentul dialog cu fiecare membru al ansamblului de superprofesionisti. Este dirijor, solist concertist, este un muzician pasionat, trăiește fiecare moment al partiturilor pe care le abordeaza – este implicat total.
Renaud Capuçon – solist – etalează, alături de orchestră, tot discursul Concertului în Re minor, pentru vioară și orchestră de Schumann, pe care, însuși autorul, refuză să-l numească „romantic”. O elevată povestire, cu o distinsă poetică muzicală, care atrage, cuprinde, convinge.
Capuçon trece rapid de la virtuozitatea solistică la bucuria de a desprinde valurile emoției, în Serenada nr. 2 de Brahms, dedicată Clarei Schumann. Toată atenția a fost asupra lui pentru că este un spectacol, muzicianul complet care mobilizează ansamblul, publicul, să asculte, să aprecieze, să trăiască muzica.
Marți – 2 septembrie
În curand, The Musicology Symposium!
Mai sunt câteva zile, dar după discuțiile cu Dan Dediu, președintele Uniunii Compozitorilor, cu Nicolae Gheorghiță, vicepreședinte, totul este sub control – pregătirile sunt în atenția lumii muzicale, din țară, din lume. Pentru că, de fiecare dată, la edițiile Festivalului Enescu, muzicologia românească a fost în prim plan, cu importante ecouri internaționale!
Vor fi și la această ediție (18-19 septembrie, în Aula Universității de Muzică) 14 intervenții, susținute de cunoscuți compozitori, muzicologi din România, din Marea Britanie, Franța, SUA, Germania. Ca un laitmotiv, se va aborda tema irsorie – arhive, se va discuta de spre Pan European Synthesis, cultura Banatului, bineînțeles, despre capodopere enesciene – Simfonia concertată op.8 și Simfonia de cameră op. 33. Despre Oedip, Enescu – diplomație și memorie culturală.
Nu sunt uitate nici ecourile concertelor susținute de Maestru în SUA, Canada, nici memoriile enesciene și dificilul drum al traducerilor.
Pentru festival, pentru strălucirea celei de-a 25a ediții, pentru marele public, dar mai ales pentru tinerii muzicieni, melomani – după cum spune și coordonatorul evenimentului, Nicolae Gherghiță – The Musicology Symposium – este încă o șansă de a-l cunoaște mai bine pe Enescu, de a înțelege rolul său pe harta lumii!
Miercuri – 3 septembrie
Tonhalle Orchester, Zurich.
Și ieri, 2 septembrie, Sala Palatului a fost arhiplină. Paavo Jarvi, respectat dirijor, a alăturat Preludiol enescian la Oedip cu Sostakovici – Concertul pentru violoncel și orchestră, nr. 2, op. 126, cu Rachmaninov – Simfonia a doua în re minor.
Trei piese, destul de complicate pentru marele public, excepție ultimele momente Rachmaninov. Se plutea într-o lume sofisticată, fără lumini, fără culoare, o pledoarie pentru liniște.
Orchestra – instrumentiști cu experiență, un ansamblu de top!
Bagheta lui Paavo – clară, fermă.
Solista Alisa Weilerstein – un arcuș virtuoz.
Toți au respectat indicațiile lui Paavo, până când lumina, strălucirea, au invadat podiumul. S-a văzut scânteia, s-a simțit speranța și Simfonia lui Rachmaninov a cucerit, a devenit lider!
Joi – 4 septembrie
La Ateneu – Les Siecles
Un ansamblu condus de tânăra dirijoare Ustina Dubitsky care l-a avut printre profesori pe Paavo Jarvi și care a propus, în primul rând, Concertul pentru vioară și orchestră în Re major de Beethoven.
Succes garantat pentru că solista Isabelle Faust și-a etalat toate calitățile artistice: virtuozitate, dozarea elegantă a discursului, a tensiunilor, marcarea momentelor cheie… O încântare pentru melomani și pentru profesioniști.
Apoi, Simfonia Fantastica, op.14 de Berlioz – creație de suflet pentru Enescu, mai ales că maestrul mereu amintea de imaginația debordantă a celebrului compozitor iar una dintre soluțiile simfonicului părea să fie, după opinia sa, calea fanteziei…
Misiune complicata deci pentru Ustina Dubitsky dar cu mult tact, cu stăpânirea perfectă a partiturii, dar mai ales bazându-se pe virtuozitate, înalta școală a ansamblului orchestral – a reușit, a convins.
Les Siecles va fi primit oricând cu interes la Ateneu.
Vineri – 5 septembrie
Succes maxim, săli arhipline! Să ascultăm împreună Oda bucuriei!
Un remarcabil succes, melomani de toate vârstele sunt prezenți la aceasta Sărbătoare!
Un eveniment sub auspiciile Președinției, Guvernului, Ministerului Culturii. Organizator: Artexim
Răsfoim agenda, ghidul nostru de toate zilele… Concertele de seară, de noapte, de dupa-amiază, sunt asaltate…Un astfel de eveniment se comentează non stop, suntem alături de valorile românești, suntem onorați de președinția lui Cristian Măcelaru, de competiția nedeclarată a oaspeților, încântați de interesul unui public, mai ales tânăr, bineinformat.
Este a 27 a ediție, o ediție luminoasă, plină de surprize, care nu poate să nu cucerească… Și pentru că suntem în plin urcuș, iar organizatorul, ARTEXIM, care merita toate felicitările, este omniprezent, de la desfășurarea concertelor, la inspiratele prezentări, la formidabila siglă moderna, atractivă – propun să mai răsfoim, a nu știu câta oara, agenda festivalului – document istoric! Pentru că este un capitol cu totul special: Associated Events in Bucharest!
Cu alte cuvinte, treceți pe la Muzeul Enescu – vă veți întâlni cu arta, cu viața maestrului pe la Conservator, Dalles, etc – și veți înțelege invitația Comisiei Europene: de 201 de ani, în istoria muzicii, de 40 de ani, imnul Uniunii Europene! Reprezentanța Comisiei Europene vă invită să ascultăm împreună Oda Bucuriei în data de 16 septembrie, la Festivalul Internațional George Enescu!
Sâmbătă – 6 septembrie
Da, ne-au „cucerit” cehii! Filarmonica cehă, dirijorul Petr Popelka, violoncelistul Kian Soltani, ne-au dăruit o seară fantastică!
În primul rând Concertul pentru Violoncel și orchestră de Dvorak – piesa pe care nu cred ca nu a abordat-o vreun celebru violoncelist – a fost rafinat talmacită, pătrunsă în toate meandrele unui discurs etalat cu aplomb, cu eleganță. Ne-am bucurat de arcușul tânărului solist, de virtuozitatea lui, de înțelepciunea dirijorului care a dat poveștii culoare și căldură.
Așa cum am urmărit construcția celei de al 6 lea opus simfonic al lui Dvorak, dincolo de comentarii pertinente, pătrunderea în sufletul creației. Și mai ales soluțiile dirijorului în finalul poveștii, care pendula în nesfârșite destăinuiri…
Orchestra cehă – remarcabil ansamblu cu instrumentiști virtuozi, cu o baghetă măiastră și un violoncelist de mare talent… Și marele public, entuziasmat de seara specială a festivalului!
Duminică – 7 septembrie
Cea mai veselă seară – Întâlnirea cu Accademia Bizantina!
Un dirijor – Ottavio Dantone, doi soliști – soprana Valeria la Grotta, basul Omar Montanari, 15 instrumentiști – din care nu lipsea Tiziano Bagnati, care canta la lăută… Mari iubitori și specialiști ai partiturilor semnate de Giovanni Battista Pergolesi, Nicola Conforto, o lume fantastică în care strălucesc liniile melodice ornamentale, adorabilele țesături vocale virtuoze, arabescurile…
O lume niciodată uitată de marii compozitori… Pentru ei, Palestrina, Vittoria, Orlando di Lasso -rămânând repere peste secole… Da, Accademia Bizantina, la miez de noapte, într-un Ateneu în care nu aruncai un ac, au fost îndelung aplaudate, pentru virtuozitatea, acuratețea abordării unor dificile opusuri, precum Simfonia în Re, Concertul în Si, O inimă înamorată de Pergolesi, Concertul grosso de Scarlatti… Și, mai ales, măiestria artiștilor – Soprana de coloratură, Basul buf, care au reamintit istoriei muzicii, despre tinerețea, curajul abordării libere a ornamentelor, a jocului armoniilor…
E clar, niciodată secolele nu vor uita inspirația, talentul…
Luni – 8 septembrie
Citiți până la capăt..
Sigur, Gustav Mahler Jugendorchester – era așteptată… Publicul îl reîntâlnea pe Yo Kitamura – Laureat al Concursului Enescu 2024, dorea să asculte Simfonia concertantă pentru Violoncel și orchestră de Enescu, piesă dificilă, destul de rar cântată… Și nu a fost o surpriză sensibilitatea japonezului dincolo de impecabila tehnică, față de substanța unei creații – pe care compozitorul a ținut neapărat să o numească „simfonie concertantă”. Un opus plin de confesiuni, gânduri, destăinuiri…
La pupitru austriacul Manfred Honeck, un maestru al baghetei, recunoscut ca un iubitor al romantismului, un șlefuitor de talente, mai ales că datorită lui am reascultat Simfonia a 9 a în Re minor, neterminată, a lui Anton Bruckner… Un început misterios al instrumentelor de coarde, o creștere copleșitoare, spre expunerea la unison a temei principale… Surpriza temei secunde, de suflet… Un Scherzo alert, ritmuri trepidante, un adagio curios, cu accente wagneriene și un final majestuos… O compoziție care trebuie ascultată, reascultată și mai ales apreciată, când o orchestră de tineret încearcă să o deslușească. Iar Orchestra de tineret Gustav Mahler, în colaborare cu Orchestra Română de Tineret, au reușit!
Sub bagheta Maestrului Honeck!
Succes pentru dirijor, pentru ambele orchestre, pentru zeci de tineri instrumentiști care au trecut un complicat examen al substanței opusului, al sonorității impecabile, al clarității ideilor…
Aplauze, aplauze!
Concertul s-a terminat, lumea ieșea din sală…deodată însă, scena a fost din nou invadată de instrumentiștii celor doua orchestre, care și-au aplaudat dirijorul, s-au aplaudat unii pe alții… era sărbătoarea lor!
Marți – 9 septembrie
Vedeta – revista festivalului!
Are o misiune grea! Să transmită peste timp ecoul sălilor arhipline, al aplauzelor adresate unor cunoscute ansambluri, formații, vedete… Este a 27-a ediție, este recunoscut ca unul dintre marile evenimente muzicale din lume… Săli arhipline, transmisii, filmări, înregistrări, o armată de specialiști sunt dedicați fiecărui eveniment.
Sunt aniversări, începând cu Enescu 70, sunt lansări, sunt audiții de gală.
Este foarte importantă și Revista festivalului, redactor șef, condei remarcabil – Valentina Sandu-Dediu, care conduce o excelentă echipă, care oferă săptămânal în sălile de concert, articolele mult așteptate care menționează toate evenimentele de vârf, aniversări, alături de Enescu – Bartok 80, Boulez 100, Bizet 150, Ravel 150, Sibelius 160, Saint Saens 190, Lipatti 75, Sostakovici 50, etc.
Publicul a primit, până acum, două numere de revistă, cu atractive comentarii, interviuri, portrete Enescu, destăinuirile unor minți luminate ale muzicii… Sunt și portretele unor fascinante ansambluri și confesiunile unei tinere dirijoare care se considera în Ucraina – Soldat al muzicii!
Citiți revista cu atenție! Rămâne un document peste timp!
Pentru publicul tânăr – o excelentă lecție!
Pentru melomanii cu experiență de ani – o mare surpriză!
Miercuri – 10 septembrie
Doi tineri muzicieni de Top și o orchestră fantastică!
În primul rand, Antwerp Symphony Orchestra, cu o istorie de 100 de ani și, alături de ea, un tânăr dirijor și violonist de origine armeană – Emmanuel Tjeknavorian și violonista de înaltă clasa, Simone Lamsma.
De la bun început au circuitat atmosfera, parcă au reglat și respirațiile publicului. Un public care a ascultat cu sfințenie, Simfonia de Brahms op. 98 – știind că era condeiul adorat de Enescu, geniul care diviniza portativul și considera că fiecare opus, de la lied la construcție simfonică amplă -este o luptă cu viața… Un public care a fost alături – orchestrei, care a urmărit siguranța, eleganța, fermitatea baghetei lui Emmanuel Tjeknavorian – și în simfonie, și în concertul brahmsian ,nr. 4 op. 98, dar și demonstrația incontestabilă de virtuozitate, din partea Simonei Lamsma – un muzician de clasă…
Și nu numai tehnica, dar și traversarea emoționala a discursului, a pledoariilor – pe care numai un mare talent le poate tălmaci…
Joi – 11 septembrie
Miercuri, zi binecuvântată la Ateneu!
Gabriel Bebeselea a fost primit cu brațele deschise de celebra Orchestră simfonică din Antwerp. A rulat perfect Rapsodia din Dahomey, Rapsodia albastră a lui Gershwin – culorile, ritmurile jazzului, au încălzit atmosfera… Nu mai vorbesc de Dansurile lui Bernstein, din West Side Story – mambo, cha cha, rumba… O bagheta sigură, inspirată ,care ține încordată atenția sutelor de melomani exigenți, informați, cultivați.
Iar întrarea pe podium a tânărului pianist Daniel Ciobanu chiar este o poveste de film… Povestea micului pianist din Piatra Neamț, instruit ca la carte de profesoare excelente, care i-au depistat talentul, l-au trimis în lume, la înalte școli, s-a întors încununat de premii internaționale, burse etc.
Daniel Ciobanu a ridicat sala Ateneului în picioare, ovațiile nu se mai opreau, Rapsodia Spaniolă, orchestrată de Enescu, părea coborâtă din alte tărâmuri. Talentul, virtuozitatea incredibilă a lui Daniel au uluit, nu mai vorbesc de costumul lui de scenă, lejer, colorat, care te făcea să uiți de smoking-uri…
O seara specială….Multe regrete că s-a terminat.
Miercuri – 12 septembrie
Nu ați fost la spectacolul Age of Enlightement? Nu știți ce ați ratat…
Ateneul a fost asaltat de vreo 10 tineri dansatori, printre care și un băiețel de vreo 10 ani, de un ansamblu instrumental din care nu lipseau corzile, un oboi, un fagot, un clavecin. Două scene au avut la dispoziție pentru ca uverturi, suite, sarabande, arii, concerte…de Bach…să-i inspire. Și i-a inspirat, rulând cu o energie fantastica, street dance, hip hop, break dance.
A fost Orchestra Age of Enlightenment, dirijată de Kim Brandstrup, o formație care, din 1986, dă roată pământului, uluiește și împarte dragoste pentru bach și dansul modern. Și, nu știu cum, contrapunctul lui Bach acceptă fantezia dansului liber, fantezia dansului de stradă, deconectat de la orice refuli clasice, lăsând ferestre libere pentru improvizație, pentru o costumație lejeră, de fiecare zi, pentru un vulcan de energie care uluiește și se transmite instant.
Da, asta se înțelege din prima clipa: respect pentru dansul descătușat de orice rigide reguli, respect pentru fantezia debordantă.
Dans-dans-dans… până când toți fantasticii cad lați, pe jos, în aplauzele fierbinți, chiar și ale celor mai distinși melomani.
Asta e!
Break și Bach!
Joi – 13 septembrie
A apărut mult asteptata Revista nr.3!
Valentina Sandu-Dediu, redactorul șef al publicației, lanseaza o dezbatere despre „talent sau geniu muzical”, de fapt, o tema propusa cu ani în urmă, împreună cu Andrei Pleșu, despre copiii minune deveniți genii, de la Enescu la Mozart…
Citim un interviu dat de George Enescu în America interbelică, opiniile violonistei Christina Astrand, concertmaestrul Orchestrei daneze – despre muzicianul și omul Enescu, note despre concertul Orchestrei de Cameră din Basel. Aflăm gândurile dirijorului Petr Popelka, apropo de universul enescian. Sunt interesante, bineînțeles, și cărțile de debut ale tinerilor muzicologi Ana Diaconu, Benedicta Pavel, dar citim și recitim, cu mare interes, interviul lui Tiberiu Soare, despre Oedip-ul enescian.
Excelentă Revista Festivalului, nr.3, care va fi document, în bibliotecile noastre!
Este știut, peste 4000 de artiști, din 28 de țări, sunt prezenți la Festivalul Enescu, ediția 2025!
Sălile sunt arhipline. Mulți tineri melomani aplaudă orchestre, ansambluri celebre..
Festivalul românesc – unul dintre marile festivaluri ale lumii!
Și, ascultând aprecierile, comentariile, mă gândesc, ca la viitoarea ediție, revista ar putea fi chiar îmbogățită cu și mai multe cronici muzicale, interviuri scurte, cu celebrități, impresii ale melomanilor, fotografii din sălile de concert.
Cu alte cuvinte, să aibă și mai multă conectare la marea audiență, la cerințele, dorințele tinerilor, la energia și interesul lor pentru Enescu, pentru valorile muzicii!
Ne inspiră și sigla Festivalului – plină de lumină, de culoare.
Duminică – 14 septembrie
Ultima săptămână! Invitații din ce în ce mai atractive!
În primul rând, sufletul nostru, al românilor – Oedip-ul enescian, la Opera Națională, luni,15 septembrie, ora 7 PM, dirijează Tiberiu Soare, printre soliști mult asteptați: Ruxandra Donose, Ionuț Pascu, Vazgen Gazaryan, Adrian Sâmpetrean…etc. Este un uriaș eveniment!
Mă întorc… Duminică, 14 septembrie, la Ateneu, ora 4:30 PM – Filarmonica din Monte Carlo, dirijată de Charles Dutoit, solista Martha Argerich.
Sa nu uitați! La Sala Palatului, 17 septembrie, ora 8 PM – Budapest Festival Orchestra – program Bartok.
Și, tot la Sala Palatului, 18 septembrie, ora 8 PM – Orchestre National de France, dirijor Cristian Măcelaru, invitati Anne Sophie Mutter, Gigi Căciuleanu.
Sigur, nu uităm recitalul celebrului Rudolf Buchbinder, 20 septembrie, ora 4:40 PM, Ateneul Român, nici concertul de la Sala Palatului – Royal Concertgebown Orchestra sub bagheta lui Klaus Makela, 21 septembrie, ora 7:30 PM.
Sunt invitații regale, sunt invitații speciale, pentru un public meloman, informat, exigent.
Mi-au rămas în minte cuvintele lui Tiberiu Soare care azi, probabil, se afla în focurile repetițiilor pentru Oedip:
„Dacă ar fi să sintetizez într-o singură frază ce am descoperit în partitura lui Enescu, aș spune: Totul are sens!”
Luni – 15 septembrie
Moment de vârf – Oedipe, pe scena Operei Naționale!
Să nu uităm că Oedipe-ul enescian a fost aplaudat vreo 35 de ani pe scena Operei, în montarea excelentă a Maestrului Jean Rânzescu. Au urmat după 1989, timp de peste 20 de ani, variante regizorale semnate de Cătălina Buzoianu, Andrei Șerban, Petrikă Ionescu, o coproducție cu Teatrul din Toulouse – Nicolas Joel, apoi versiuni aparținând lui Andrei Tăbăcaru-Hogea și Valentinei Carrasco (poate cea mai comentată).
Întotdeauna au fost sălile arhipline !
Întotdeauna, publicul tânăr a fost o remarcabilă prezență!
Au urmat comentarii pertinente ale criticilor,muzicologilor, dezbateri în sălile Conservatorului.
Capodopera enesciană – obiect de studiu și de cercetare. Și, nu numai partitura maestrului, dar și variantele regizorale, scenografice și, mai ales, interpretative – rămân, în memoria tuturor: creația maestrului David Ohanesian, vârf de lance al scenei lirice, soliștii care au avut curajul să interpreteze roluri unicat precum Tiresias, Creon, Iocasta, Sfinxul, Meropa, Antigona.
Da, tragedia lirică Oedipe, capodopera enesciană care a avut premiera la Paris – 13 martie 1936, libretul aparținând lui Edmond Fleg – peste decenii, este legată de destinul teatrului nostru liric, al muzicii românești.
Astă seară, la Operă – Oedipe!
Marți – 16 septembrie
Oedip – premiera
Greu de spus câteva vorbe în câteva clipe.. De la Gong la final, îți țineai respirația… Și în sala Operei, erau sute și sute de melomani, majoritatea informați, cultivați… O seară specială, închinata lui George Enescu, o premieră așteptată, întotdeauna, care stârnește curiozități. Daniel Jinga, managerul ONB, omniprezent, dădea ultimele indicații, rezolva N probleme.
În fine, gonguri, bagheta măiastră a lui Tiberiu Soare captează atenția, iar decorul lui Stefano Poda – regizor italian pe val, designer de costume, decoruri, lumini, coregraf – uluiește!
Uriașe panouri, sculpturi 3D eyes, o podea – o plajă uriașă care înghite toate zvârcolirile, costume curioase, o placă turnantă care nu se va opri decât când tragedia lui Oedip se va încheia.
Regizorul, recunoaște: l-au fascinat cuvintele grecești „Pathei mathos”, adică „învățare prin durere”: aduce un ochi mare pe scenă, o ureche mare, răstoarnă un munte de nisip, în clepsidră, inundă finalul cu lumina laser, după ce ore în șir totul este scufundat în alb – alb cenușiu, acceptă doar o singură izbucnire de roșu.
Miercuri – 17 septembrie
Oedip – Celebru călător prin secole!
„..Dintre toate, această creație îmi este cea mai dragă”..
Avea vreo 25 de ani când a văzut „Oedip” la Comedia Franceză, i-a rămas în minte, pentru că demult spunea că își dorește să scrie Operă, a luat legătura cu libretistul Edmond Fleg și…Compune, pierde manuscrisul, îl găseste după război… În martie 1936, la Paris se juca Oedip de George Enescu!
A fost o producție eclatantă, cu libretul semnat de Edmond Fleg, cu sute de figuranți… succes total, românii au ascultat-o, în transmisie radiofonică!
Iar în septembrie 1958, în cadrul primei ediții a Festivalului Internațional George Enescu – Oedip, în regia lui Jean Rânzescu, scenografia Roland Laub, costume Ofelia Tutoveanu, maestru de cor Gh. Kulibin – a fost ovaționat…
Cine erau soliștii? David Ohanesian – Oedip, Nicolae Secăreanu – Tiresias, Ioan Hvorov – Marele preot, Ladislau Konya – Tezeu, Elena Cernei, Zenaida Pally, Valentina Crețoiu.
Pe scurt: autoritățile nu au agreat misticismul, măreția teatrului antic, spectacolul a fost suspendat.
Abia în 1991-1992 a apărut o nouă montare, semnată Cătălina Buzoianu, scenografia A. I. Arbore, maestru de cor Stelian Olaru, coregrafia Adina Cezar – de data aceasta, sub egida celei de a XII-a ediții a Festivalului George Enescu
Evenimentele continuă… 2025, suntem în plin festival!
Oedip este sub bagheta lui Tiberiu Soare, tânăr muzician de mare talent care a declarat că fiecare moment al partiturii enesciene are sens!
Vedeta producției: regizorul italian Stefano Poda – designer – costume, decoruri, lumini, coregrafie modernă care ne-a uluit, construind din mult alb și cenușiu, întreaga poveste, iar din câteva elemente, sugerând și palatul Teban, și Corintul, și nisipurile nesfârșite, catastrofele care se abat asupra cetăților, asupra oamenilor care se zvârcolesc…uluitor!
Corul, orchestra – au meritat toate aplauzele.Deasemenea solistii – Ionuț Pascu – Oedip, Ruxandra Donose – Jocasta, Ramona Zaharia – Sfinxul, Alexei Botnarciuc – Tiresias, Adrian Sâmpetrean – Creon.
Stimați colegi, prieteni… Suntem în 2025.
Nu putem să nu aplaudam, la scenă deschisă, Oedip-ul acestui festival.
Este, după opinia mea, cea mai reusită producție, privind, în primul rând, scenografia, luminile, curajul regizorului italian de a sugera totul prin câteva elemente de decor, prin alb-cenușiu, flash-uri de roșu, străfulgerări finale…
Nu putem să nu apreciem participările bine dozate ale soliștilor… Chiar dacă în mintea și memoria noastră stau neclintite creațiile unor Mari voci, Mari interpreți…
Oedip va călători ani buni, de aici încolo, pe tot pământul.
Am o scurtă amintire:
Când am lansat Fundația Oedip, prima persoană cu care am vorbit a fost Maestrul Ohanesian!
Nu mai cânta, dar era foarte activ.
I-am propus funcția de Președinte onorific al Fundației oedip!
Tocmai, împreună cu ansamblul, plecam într-un lung turneu, la capătul lumii… Nu i-a venit să creadă… A acceptat. I-au dat lacrimile.
Joi – 18 septembrie
Family concerts!
Sunt cele 4 matinee de duminică, rulate la Teatrul Odeon, care atrag copiii, care umplu sălile de veselie, care invită, ca un magnet, copii de toate vârstele, părinți.
S-au întâlnit, până acum, cu Simfonietta Orchestra, dirijată de Mihnea Ignat, narator chiar Cristian Măcelaru… Au ascultat Benjamin Britten și un Regal Enescu.
Au aplaudat Paul Constantinescu Philarmonic Orchestra din Ploiești, dirijor Christian Casleanu – un program variat, de la Messiaen la Poulenc.
Nu a lipsit Brașov Philarmonic Orchestra, sub bagheta lui David Molard Sorianu, cu pagini de Poulenc Ravel.
Iar duminică, 21 septembrie, final de program, preludiu – Voicu Enăchescu Chamber Choir – dirijor Andrei Stănculescu, o sărbătoare pt Muzica Românească… Lângă Trois Chansons de Ravel – 9 opusuri romanesti ,printre autori: Dan Buciu, Sabin Pautza, Dan Dediu, Mihaela Vosganian…
Întâlniri cu micii melomani, cu familiile lor, se ascultă opusuri interesante, se testează puterea sonoră a unor aparate, sunt intervievați, in direct, protagonistii programelor… muzică, povești.
Duminică dimineață, la ora 11:00, sunteți așteptați, cu mic cu mare, la Odeon!
Vineri – 19 septembrie
Orchestre National de France – mult asteptată!
Mai ales că este dirijată de preferatul nostru, Cristian Măcelaru, director al Festivalului, Președinte de onoare fiind Zubin Mehta!!
Ieri seara, Sala Palatului era arhiplină!
În program: Arie de Thomas Ades – compozitor, pianist, dirijor britanic – o piesa meditativă, cu nuanțe abia schițate, momente de visare, pe care celebra violonista Anne – Sophie Mutter chiar le-a deslușit, în parametrii ei. A eliminat orice alte sugerări, alte imixtiuni. Totuși, cred că sonorizarea nu a fost pe fază! Că pedala ternului, cenușiului, era prea mult apăsată, că nu promitea discursului elevat, interiorizat – nicio strălucire, cât de neînsemnată.
Orchestra și Cristian Măcelaru i-au fost alături, iar Anne Sophie Mutter – celebra violonista, a avut surprize. Oricum, a intrat în acest dialog – cu virtuozitate, cu mare finețe, a reușit să ofere publicului esența opusurilor. Așa a procedat și cu concertul pentru vioară și orchestră nr. 1 de Mozart, care – cu excepția finalului, la fel ca și aria – înota în culori închise.
Surpriza? Din partea Festivalului, cu prilejul împlinirii celor 50 de ani de carieră, Anne Sophie Mutter a primit diploma de excelență! Aplauze, felicitări!
Melomanii așteptau Daphnis și Chloe de Ravel, mai ales filmul, creația lui Gigi Căciuleanu, proiectată pe pereții care înconjurau scena. O poveste de dragoste în care protagoniștii, doi tineri actori, doreau să se cunoască, să vadă cum reacționează împreună, oriunde, oricând… Muzica se derula, dansurile, deasemenea… Până la răsăritul soarelui… O poveste care poate fi continuată de oricine, pentru că inspirația nu trădează!
Actorii, corul Filarmonicii George Enescu, concepția multimedia, căldura, jocul tuturor – sunt oferte generoase pentru istorii adevărate, de viață!
Sâmbătă – 20 septembrie
Da! A apărut și Revista Festivalului nr.4!
Cuvintele lui Enescu, despre Bartok, sunt pe prima pagină:
„Prin adunările unui mare număr de cântece populare, Bela Bartok aduce un mare serviciu țării noastre!”
O revista care se citește, nu se răsfoiește!
Redactor șef – Valentina Sandu-Dediu, muziciană de top, o publicație document, peste timp…
Aflam despre ediția festivalieră a Simpozionului Enescu, iar într-un interviu cu Cristina Uruc, manager Artexim și director executiv al festivalului – citim despre Promovarea muzicii enesciene, despre creația Românească în context International.
Regizorul Vlad Cristache reia tema „Spectatorii de mâine”,iar dirijoarea Eu-Lee Nam recunoaște că e preocupată și de istoria și de fondul nostru cultural.
Nu se poate să nu intereseze interviul cu Monica Lup, „In memoriam Valentin Gheorghiu”, dar și vorbele dirijorului Giancarlo Guerrero, onorat de invitația de a fi parte a unei sărbători de anvergură internatională.
Nu ratați cuvintele muzicologului Nicolae Gheorghiță despre seria „Noi istorii ale muzicii românești ” și nici opiniile directorului general al Orchestrei Regale Concertgebow: „Muzica ne poate da speranța, ne poate face fericiți!”
Cât despre melancolici, rămâneți cu gândul la Academy of St. Martin on the fields: multă pasiune, multă culoare, despre fantezie, nu mai vorbesc.
Duminica – 21 septembrie
O prelucrare Schubert-Berio
Un regal: Mahler, cu cea de a 5-a simfonie!
Un program complicat, început cu prelucrarea Schubert-Berio, un opus care făcea salturi extreme, care încerca să intre pe culoarul schubertian, dar nu întotdeauna reușea. Luciano Berio, distins muzician, compozitor, propunea soluții diverse, dar pare că nu prea găsea același drum. Mai bine zis, suflul schubertian.
Norocul era că avea pe podium una dintre marile orchestre ale lumii, precum Orchestra Regală Concertgebow, care nu putea fi decât un partener ideal, și tânăra si inspirata bagheta, Klaus Makela!
În fine, a 5-a simfonie, în do diez minor, de Mahler, o străfulgerare a romantismului târziu, o creație care apasă mult această pedală, un proces neagreat în totalitate, de condeiele lumii.
Mahler aduce în muzica sa o atitudine existențialistă, filozofia, tematici idealiste, subiective… Iar aprecierile ca scrierile lui Mahler sunt uriașe melodii infinite, erau contracarate de talentul său de constructor, de abilitățile dramatice, coloristice…
Într-un cuvânt, date puse fantastic în pagină, de formidabila Orchestra Regala Concertgebow, de Klaus Makela.
Aplauze, ovații
Luni – 22 septembrie
Final grandios!!
După aproape o luna de zile, în capitală – Sala Palatului, Ateneu, Odeon, alte teatre din țară – s-a auzit Gongul final pentru cea de a 27-a ediție a Festivalului George Enescu.
Producător – Guvernul României
Organizator – ARTEXIM
Alături de TVR, Radio România, Primăria Capitalei, Arcub, sute de specialiști
O lună, doar o lună în care publicul de toate vârstele a aplaudat mari orchestre ale lumii, celebri dirijori – director artistic al Festivalului – Cristian Măcelaru, director fondator Zubin Mehta, instrumentisti virtuozi, recunoscuți pe tot mapamondul.
Iar aseară a fost de vis, pentru că foarte tânărul și înzestratul Klaus Makela, a dăruit melomanilor, de
la pupitrul Royal Concertgebow Orchestra – Rapsodia I-a de Enescu. A făcut să sune toate ritmurile, să ne învăluie, din suflet, toate cântecele românești – iar sala întreagă să-l ovaționeze…
A acompaniat și pianistul Jean-Yves Thibaudet – cel care și-a dorit să ofere melomanilor noștri, al cincilea concert pentru pian și orchestra de Saint Saens.
Și… marea surpriză, descrisă, comentată în amănunt: regalul Sărbătoarea Primăverii, de Stravinski.