Dintre animalele care dau hrană pruncului Zeus sunt amintite destul de des și albinele, care, în același timp, îl și păzesc, sau se menționează că nimfele îl hrănesc cu lapte și cu miere; în unele variante, Zeus s-a născut într-o peșteră din Creta, locuită de albine, unde nici zeii și nici oamenii nu puteau intra, fiind apărată de albine; Zeus prunc este conceput ca născându-se în fiecare an, la fel cu vegetația pe care o reprezintă în plan religios (HERSENI, p. 315).

Printre multele zile consacrate albinei sunt: Măcinicii (9 martie), Bunavestire (25 martie), Sânpetru (29 iunie), Sântilie (20 iulie), Macavei sau Macovei (1 august) și Schimbarea la Față (Probejanie sau Probejenie – 6 august) etc. (COMAN, II, p. 2; 92; 105-108; 110-113; 139; 176). Adevărații prisăcari, cunoscând perioada aproximativă de roire a albinelor, ascultă în fiecare seară țârâitul mătcii, care urmează să plece a doua zi cu roiul, și pregătesc din timp coșnițele și știubeiele, le ung cu florile cele mai căutate de albine, ei înșiși evitând să mănânce usturoi și ceapă și păstrând o deplină curățenie trupească și vestimentară; se spune că este bine să prindă roiul numai un om „curat”, un bărbat bătrân, blând și bun la inimă, sau să nu se încumete să prindă roiul omul care este bolnav, sau nervos, precum și cei răi la suflet să nu se apropie de albine, fiindcă nu-i suferă; dintre animale nu suferă în special caii și, când intră vreun cal în prisacă, toate albinele îl mușcă; la români, credința generală este că, în jurul datei de 14 septembrie (Înălțarea Sfintei Cruci), albinele încep să se ascundă, să se adăpostească de frigul iernii; începând cu această zi, situată în preajma echinocțiului de toamnă, prisăcarii bagă stupii în bordeie sau alte lăcașuri special amenajate,
iernatul durând cam șase luni; deci anul agricol se întinde de la 17 martie (Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu) până la 14 septembrie și de la 14 septembrie la 17 martie.

Surse

Antonescu-Dictionar-etnografic-R-Z.pdf (cimec.ro)