Astăzi, 24 iunie, sărbătorim Ziua Universală a Iei, celebrată în același timp cu sărbătoarea Sânzienelor, cunoscută în alte regiuni ale României sub numele de Drăgaică. Tradiția spune că acum se deschid cerurile, iar Sânzienele ies să danseze. Tot acum are loc și sărbătoarea creștină a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Ziua Universală a Iei a fost inițiată în 2013 de către comunitatea online La blouse roumaine, sub deviza „Sânzienele îmbracă planeta în ie”. Scopul acestei sărbători este de a populariza piesa principală a costumului tradițional femeiesc, cămașa, care poartă și numele de ie, în întreaga lume.

Ia este cămașa tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, realizată adesea în casă, țesută din in sau cânepă, iar mai târziu din mătase și bumbac, împodobită cu mărgele, cu broderii cusute cu lânică, arnici, fir metalic și alte materiale. De-a lungul timpului s-a dezvoltat o mare diversitate de croiuri care au luat forma iei.

Portret de fată (purtând costum tradițional), 1939, de Costică Acsinte, fotografie din Colecția Costică Acsinte, aflată în custodia Muzeul Judetean Ialomita.

Printre cele mai cunoscute tipuri de ii se numără cămașa cu altiță, care este cel mai răspândit model de ie, întâlnit în Bucovina, Moldova, Oltenia, Muntenia, în zona Branului și a Covasnei, în timp ce în zona Hunedoarei, a Pădurenilor din Munții Poiana Ruscă şi în împrejurimile Aradului se întâlnește cămașa cu tăblie. Cămașa cu lăncez este întâlnită în sudul și estul Transilvaniei, în Valea Bistriței, cămașa cu platcă este specifică zonelor Maramureș și Bihor, ia cu umăr și ia cu ciocănele sunt specifice sudului Transilvaniei, zonei Sibiului și Făgărașului. Alături de acestea se mai cunosc și alte tipuri, cum ar fi ia cu chiept sau ciupag. Dobrogea nu are o ie propriu-zisă, ci o cămașă cu căptuf.

Ia conține elemente de croi complementare, tehnici și motive decorative diferite, iar astfel cămășile prezintă o mare diversitate, fiind reprezentative pentru comunitățile din care provin și având, în consecință, o importantă funcție identitară cu caracter local și zonal.

Mai mult, ia sugerează statutul social al purtătoarei prin culorile și modelele cu care a fost decorată, cum ar fi ia de mireasă, purtată de femei la unul dintre cele mai importante evenimente din viața lor. De multe ori, motivele cusute au funcții apotropaice, existând credința că îl apără pe purtător de vrăji și de alte rele, precum motivul colți de lup, iar alte ori acestea au valențe în sfera fertilității și a regenerării, precum motivul coarnele berbecului.

În baza de date Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național există numeroase piese de costum tradițional românesc. Printre cele mai diverse și numeroase sunt iile, pe care vă invităm să le admirați.