În data de 15 iunie este celebrată Ziua Mondială a Vântului. Cu această ocazie, sunt organizate evenimente care au drept scop aducerea în atenție a importanței acestui fenomen fizic.
Chiar dacă această sărbătoare este una modernă, importanța vântului în viețile oamenilor și-a pus amprenta încă din timpul societăților antice, de la care s-au păstrat și o serie de legende.

În Grecia, Herodot menționează existența a patru zei ai vântului, câte unul pentru fiecare punct cardinal. Dintre aceștia, probabil, cel mai cunoscut era Boreas, zeul vântului de nord, cel care a răpit-o pe prințesa ateniană Oreithyia. Mai târziu, Plinius cel Bătrân atrage atenția asupra faptului că au mai fost adăugați alți patru, deci câte doi zei pentru fiecare punct cardinal. Tot acesta menționează că mai există și zei ai vânturilor întâlniți doar în anumite zone. De exemplu, în provincia Narbonne, din Franța de astăzi, întâlnim vântul numit Circius, un vânt foarte puternic, care traversează Marea Ligurică, dar care este complet necunoscut la nordul aceleiași regiuni.
Începând cu secolul al VII-lea p.Chr. este menționat primul constructor de mori de vânt în timpul lui Omar I, cel de-al doilea Calif arab. În Europa, morile sunt atestate pentru prima dată în Franța, Anglia și Flandra, în secolul al XII-lea.
Pe teritoriul nostru, primul document în care sunt menționate morile de vânt este datat în secolul al XV-lea, în Bărăganul de nord. Morile de vânt au fost treptat înlocuite de cele electrice în secolul XX, iar astăzi vântul produce energie cu ajutorul eolienelor.
În Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale puteți consulta lucrări ale autorilor antici, precum Hesiod, sau Plinius cel Bătrân. Tot aici puteți consulta articole despre istoricul și detaliile de construcție ale morilor de vânt.
În Baza de date a bunurilor culturale mobile clasate puteți vizualiza mai multe picturi cu mori de vânt. Totodată, morile de vânt sunt reprezentate și pe un ștergar din prima jumătate a secolul al XX-lea.