În anul 1992, Conferința Națiunilor Unite asupra mediului înconjurător de la Rio de Janeiro a adoptat rezoluția 47/193, prin care data de 22 martie devenea Ziua Mondială a Apei (World Water Day).

În acest an tema sărbătorii se oprește asupra prețuirii apei, a ce înseamnă această resursă esențială pentru noi: pentru casa și familia noastră, pentru stilul de viață pe care îl avem, pentru bunăstarea noastră, pentru mediul nostru înconjurător și pentru practicile noastre culturale.

Prezenţa apei potabile a constituit dintotdeauna principala normă a formării unei așezări omenești. Prin urmare, habitatele s-au format în proximitatea unor cursuri de apă sau lacuri ce puteau asigura apa necesară vieții și activităților de zi cu zi, precum gătitul sau spălatul țesăturilor.

Femei spălând cânepă în Olt (Avrig)”, pictură de Henriette Bielz, datată în prima jumătate a secolului XX, deținută de Brukenthal National Museum / Muzeul Național Brukenthal și clasată în Patrimoniul Cultural Național la categoria Fond.

Element fundamental al vieții, apa se regăsește în mitologia din toate culturile lumii, fiind înzestrată cu atribute sacre. Toate popoarele au credința că apele (râuri, lacuri sau fântâni) au propriul spirit, uneori binevoitor, alteori nu.

În legendele cosmogonice ale multor popoare apa este un element primordial. De exemplu, sumerienii considerau că la început existau doar apele „amestecându-se ca într-un singur corp”, egiptenii credeau că lumea întreagă s-a ivit din apă, o legendă germanică spune că la miazănoapte a izbucnit Cazanul Clocotitor, un izvor din care au curs la vale 12 fluvii care au umplut hăul și au încremenit înghețate „prin locul unde se află astăzi pământul”, iar amerindienii credeau că pe lume nu a existat decât apa și, pentru că Demiurgul nu avea unde să pună piciorul, a scormonit „nisipul în străfunduri și a făcut pământul, stâncile, copacii și omul”. În legendele cosmogonice românești primordialitatea este acordată tot apei: „din început era peste tot numai apă”, uneori adăugându-se și întunericul.

Credințele populare cuprind multe mituri, obiceiuri, rituri și ritualuri legate de apă. Apa poate pretinde jertfe din partea oamenilor – marinarii îi aducea ofrande astfel încât marea să fie liniștită în timpul voiajului, și poate vindeca prin izvoarele tămăduitoare – „apa vie” era băută de către eroii de basm pentru recăpătarea energiei și forței, „apa moartă” refăcea integritatea corporală, iar „apa neîncepută” apărea în descântece. Este prezentă în toate riturile de trecere care marchează momente importante din viața oamenilor – nașterea, căsătoria și moartea, cu rol purificator, de consacrare sau de fecunditate. De asemenea, apa apare în riturile agrare, în „Pornitul plugului”, în ceremonialul cununii la secerat, în invocația adresată Paparudei sau în înecarea Caloianului.

Vă invităm să descoperiți mai multe despre credințele țesute în jurul apei (și nu numai) din mitologia noastră, în Dicționarul de Simboluri și Credințe Tradiționale Românești, de Romulus Antonescu, accesibil aici.

Vă recomandăm o lectură mai aprofundată despre miturile, mitologia, obiceiurile, riturile şi ritualurile legate de apă, din perspectivă etnografică, în articolul „Apa”, de Roman Sandală, publicat în periodicul Acta Musei Maramorosiensis în 2016.

În Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale puteți citi și numeroase articole care abordează alimentarea cu apă a cetăților și orașelor antice, de la modul de identificare a surselor de apă potabilă, până la construirea apeductelor, sau care tratează istoricul alimentărilor cu apă ale orașelor de pe teritoriul actual al României.