De 1 iunie, Ziua Internațională a Copilului, joaca este pentru copii și pentru tot restul lumii. Istoricul Johan Huizinga scrie că „homo ludens” ar merita să stea pe aceeași treaptă precum conceptele „homo sapiens” – omul gânditor, sau „homo faber” – omul creator, pentru că aspectul ludic al culturii este la fel de important în evoluția umană.
Lucrarea sa cu același nume reprezintă o apologie a rolului civilizator al jocului de-a lungul evoluției societăților, demonstrând cum activitățile legate de joacă și-au marcat amprenta în legislație, război, știință, mit, filosofie și artă.
El definește jocul drept „o activitate sau ocupație voluntară, desfășurată după reguli specifice voit acceptate, având un scop în sine și fiind însoțită de un sentiment de tensiune, de bucurie și de impresia că e ceva diferit de viața obișnuită, de zi cu zi”.
Ne-au rămas o mulțime de mărturii ale jocurilor pe care le jucau copiii de-a lungul mai multor perioade istorice: de la zornăitoarele din ceramică de epocă neolitică, la diversele „board games” cu care se distrau copiii romani, la jucăriile mai sofisticate din epoca modernă.
Exemple de jocuri și jucării se regăsesc și în Baza de date a bunurilor mobile clasate și în Biblioteca Digitală.