Venus din Milo este una dintre cele mai celebre statui provenite din Grecia antică. Statuia a fost descoperită la data de 8 aprilie 1820, de către un locuitor de pe insula cicladică Milos din Marea Egee, Yorgos Kentrotas. În prezent face parte din colecția Muzeului Luvru, unde este expusă publicului larg.

Multă vreme s-a crezut eronat că Venus din Milo este lucrarea faimosului sculptor atenian Praxiteles, cel mai renumit sculptor din Atena secolului al IV-lea a.Chr., sau a unui elev de-ai sculptorului Phidias.

Venus din Milo, copie în bronz, datată în secolul al XIX-lea, păstrată în colecția Muzeului Naţional de Artă al României, clasată în Patrimoniul Cultural Național la categoria fond.

De fapt, faimoasa lucrare aparține unui sculptor care a trăit mult mai târziu, un artist itinerant pe nume Alexandros, fiul lui Menides, originar din Antiohia, oraș sirian antic situat în prezent în Turcia. Astfel, această sculptură poate fi datată între anii 150-50 a.Chr. și provine din gymnasium-ul de pe insula cicladică Milos, spațiu destinat antrenamentului, frecventat de bărbații care concurau la jocurile publice.

De-a lungul celor două secole de la descoperire, oamenii de știință au studiat statuia propunând diverse teorii despre ceea ce ar fi putut ține zeița în mâinile care astăzi nu mai sunt atașate de corp: fie un fruct – cel mai probabil un măr, simbolul victoriei lui Paris din Troia și simbolul insulei Milos, fie să fi fost sprijinită de o coloană sau chiar să fi tors, ținând furca și fusul. Conform ultimelor cercetări, ultimele două variante sunt puțin probabile, prima fiind mult mai credibilă.

Despre Venus (Afrodita în mitologia greacă), știm că este o divinitate pe care vechii greci și romani o cinsteau drept zeița frumuseții și a iubirii. Ea este cea care l-a convins pe muritorul Paris din Troia (Alexandros după alte surse) să o aleagă drept cea mai frumoasă zeiță a Olimpului, în defavoarea zeițelor Iuno (Hera în mitologia greacă) și Minerva (Atena în mitologia greacă). Pentru a câștiga, i-a promis-o de soție pe Elena din Sparta, cunoscută mai ales sub numele de Elena din Troia.

Astfel, datorită importanței sale majore în panteonul grecesc și cel roman, această divinitate a reprezentat o sursă inepuizabilă de inspirație în istorie, fiind reprezentată în artă (sculptură, pictură), în literatură și pe monedele antice. Mai târziu, Venus apare în numeroase lucrări de artă medievale și moderne.

Pe teritoriul țării noastre au fost descoperite numeroase statuete de tip venus, datând din diverse epoci istorice. Printre cele mai cunoscute se numără Venus de la Gilău, descoperită în castrul roman, Venus de la Porolissum și Venus Pudica de la Capidava, reprezentată pe un fus din os.

Despre Venus de la Gilău puteți citi într-un articol cu titlul „Venus de la Gilău. Aspecte de iconografie romană provincială”, semnat de Dan Isac, iar despre Venus de la Capidava veți afla din studiul „Venus pudica on a bone distaff from Capidava”, de Alexandru Rațiu.

Diverse alte studii despre descoperiri de statuete Venus pe teritoriul țării noastre pot fi răsfoite în Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale.

Numeroase reprezentări ale zeiței Venus în sculptură, pictură și numismatică pot fi admirate în baza de date Bunuri Mobile Clasate în Patrimoniul Cultural Național.