Vă invităm să citiți despre tell-urile aflate pe Valea Mostiștei, în articolul „Supraviețuind comunismului: Cele șapte tell-uri de pe Valea Mostiștei”, din Europeana, scris de Bogdan Sandric.

Rețeaua hidrografică atât de dezvoltată a Văii Mostiștei, precum și relația cu fluviul Dunărea au transformat microregiunea într-o zonă foarte fertilă, creând condițiile cele mai propice pentru dezvoltarea comunităților umane, încă din preistorie.

În mod special, a contribuit și dinamica râului de-a lungul mileniilor, Mostiștea având până în a doua jumătate a secolului XX un debit constant și un curent redus, așadar malurile nu s-au erodat.

Imaginile aeriene și satelitare nu au relevat existența unor foste meandre sau paleocanale, ci doar un curs stabil ce s-a menținut cu precădere datorită lacurilor formate de-a lungul râului și care au preluat debitele mai mari și au atenuat formarea curenților în perioadele cu precipitații abundente.

Între 1960 și 1970, în urma unui proiect amplu de cercetare arheologică de teren, în regiune au fost cartate peste 540 de situri arheologice, datând din perioada epocii pietrei până în secolul al XVII-lea, transformând Valea Mostiștei într-o adevărată rezervație arheologică, pe toată lungimea ei.