Ursitoarele, cunoscute sub denumirea de moirae la vechii greci și parce la romani, s-au impus în mitologia clasică drept unele dintre cele mai fascinante personaje.

Vas antropomorf fragmentar realizat în tipar, înfățișând-o pe Clotho torcând firul vieții

În mitologia greacă ursitoarele erau fiice ale zeilor și controlau destinul tuturor oamenilor, din momentul nașterii și până la moarte. Numele lor este menționat în Teogonia lui Hesiod: Klotho, Lachesis si Atropos. În alte surse, ele apar cu numele Aisa (Bachilide), Peprômenê (Homer și Pausanias) și Heimarmenê (Pistis Sophia sau Cartea sacră a gnosticilor din Egipt).

Despre originea ursitoarelor autorii antici oferă mai multe variante. Astfel, în Teogonia lui Hesiod părinții lor sunt Zeus și Themis (Apolodor). Alți autori antici au diferite teorii despre cine sunt cei ce au zămislit ursitoarele: Nyx, personificarea Nopții (Teogonia lui Hesiod și Eumenidele de Eschil); Erebos, personificarea întunericului primordial împreună cu Nyx (Cicero în De Natura Deorum); Kronos, cel mai tânăr din prima generație de titani, tot alături de Nyx (Lycophron, Alexandra, cu comentariile lui Tzetzes).

De asemenea, alte surse îi numesc pe Ananke, personificarea necesității (Plato, Republica); pe Khaos (Quintus Smyrnaeus) sau pe Okeanos și Gaia (Lycophron 144, Athenaeus din Naucratis).

Cele trei Parce, de Mișu Popp

Ursitoarele sunt asociate îndeaproape cu meșteșugul textilelor, deoarece Lachesis era cea care măsura firul vieții, în timp ce Klotho îl torcea iar Atropos îl tăia, influențând astfel destinul fiecărui muritor.

În arta figurativă a antichității, ursitoarele apar uneori reprezentate pe vasele cu figuri sau în reliefuri. De exemplu, un superb ulcior păstrat în prezent la British Museum, denumit oenochoe, o reprezintă pe Klotho torcând firul vieții.

Și în perioada modernă ursitoarele au constituit o sursă de inspirație pentru artiști. Un tablou în ulei realizat în cea de-a a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către pictorul Mișu Popp și păstrat în colecția Muzeului Naţional Brukenthal le înfățișează pe cele trei parce.

Despre Ursitoare la romani vă invităm să citiți studiul Parcae – ursitoare. Studiu de mitologie contrastivă semnat de către Irina Nemeti și expus în Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale.