Astăzi, 21 august, îl sărbătorim pe marele actor român de teatru și film, Toma Caragiu.
Deși născut în Grecia în anul 1921, într-o familie de aromâni, actorul se considera un ploieștean get-beget, familia sa refugiindu-se în Ploiești de când acesta avea 4 ani. Talentul, moștenit se pare de la bunica sa, l-a arătat încă de mic, jucând teatru acasă și la serbările de sfârșit de an școlar.
A învățat la liceul de băieți „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești și s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a abandonat-o la scurtă vreme pentru Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București, sub îndrumarea lui Victor Ion Popa, om de teatru și literat polivalent, căruia i-a fost student vreme de un an.
După studenție, Toma Caragiu a fost repartizat la Teatrul Național, dar uitase că trebuia să facă și armata. Astfel, a ajuns de pe scenă direct la Centrul de recrutare și, mai apoi, la școala de ofițeri unde i se prezicea o strălucită carieră de arme. Totuși, pasiunea pentru teatru l-a chemat înapoi. Redevenit civil, în 1951, nu a mai găsit un post liber în București, dar destinul l-a trimis la Teatrul de Stat din Constanța, oraș în care s-a și căsătorit prima dată.
În anul 1953 a fost numit director la Teatrul de Stat din Ploiești, unde a rămas până în anul 1965, când ii se alătură lui Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra din București – unde își desfășoară ultima și cea mai bogată etapă a carierei sale.
Mentorul său l-a sfătuit să joace mult, oriunde și orice. Fiind „un timid și în general, un om singuratic, retras, deseori sfios, alteori brutal”, a continuat să joace, chiar și din ipostaza de director – care îl forța să se ocupe și de treburi administrative sau mai puțin interesante. Cel mai interesant rol din cariera sa, după cum spunea chiar actorul, a fost rolul de Primar din „Revizorul”, cel mai iubit – rolul lui Vincenzo de Pretore, iar cel mai visat, rolul de Don Quijote.
Interviul din 1971 – O zi cu Toma Caragiu, de Alecu Popovici este o lectură încântătoare, care se găsește în revista Teatrul și poate fi citită și descărcată din Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale.
Toma Caragiu a decedat în timpul cutremurului de pe 4 martie 1977, prins în dărâmăturile blocului Continental din centrul Capitalei. În amintirea lui, pe 6 septembrie 1991, Teatrul din Ploiești a primit denumirea de Teatrul „Toma Caragiu”. Despre evoluția teatrului ploieștean de-a lungul timpului, cât și despre oamenii din spatele cortinei sale puteți citi mai multe în articolul Teatrul Toma Caragiu” Ploiești. Scurt istoric din revista Teatrul Azi, pe care îl găsiți în Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale.
Tot în Bibliotecă regăsiți cronici ale spectacolelor jucate între anii 1990 – 2010 la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești.
Despre rolurile si piesele de teatru în care a jucat Toma Caragiu puteți afla mai multe, din Repertoriul premierelor teatrale și muzicale.