9 iulie 1520 este data primei mențiuni păstrate privind o „hotărnicie”, adică o decizie care stabilea fixarea hotarului dintre Țara Românească și Transilvania, în zona din nordul Olteniei. Documentul emis de Neagoe Basarab menționează „tocmirea hotarelor”, mai exact trasarea unei granițe lineare bine delimitate, de tip modern.
Frontiera era propusă și acceptată de către delegații munteni și ardeleni, aleși din rândul boierilor olteni și nobililor hațegani din vecinătate. Acela a fost momentul în care Țara Românească a avut maxima întindere teritorială.

Hărțile realizate în diferite perioade istorice marchează aceste schimbări ale granițelor teritoriale, unele dintre ele fiind vizibile și pe Serverul Cartografic pentru Patrimoniul Cultural Național, care oferă acces la o gamă largă de resurse cartografice, precum planurile directoare de tragere sau ortofotoplanurile cele mai recente.
De asemenea, mai multe informații despre țările române în epoca medievală se regăsesc în publicațiile din Biblioteca Digitală.