La 12 octombrie 1595 domnitorul Moldovei, Ștefan Răzvan, ocupă Bucureștiul învingând garnizoana otomană care ocupase orașul, după bătălia de la Călugăreni.

Un aliat al lui Mihai Viteazul în cruciada sa antiotomană, Ștefan Răzvan este o figură mai puțin cunoscută din istoriografia românească. Originea acestuia este incertă, unii cercetători considerând că a fost fiul unui țigan musulman care emigrează la nord de Dunăre și al unei boieroaice moldovence, iar alții că a fost fiul unei servitoare țigănci și al unui boier, al mitropolitului sau chiar al unui domnitor.

Ștefan a ocupat tronul Moldovei în perioada aprilie-august 1595, în perioada aceea majoritatea romilor de pe teritoriul Moldovei fiind aflați în robie.

Emisiune monetară de tip imitativ din timpul lui Ștefan Răzvan din Moldova. Pe avers este inscripționat capul de bour încadrat într-un cerc perlat, iar pe revers este bustul lui Ștefan Răzvan purtând o coroană pe cap. Sursă.

A servit ca soldat și ca hatman al domnitorului Aron Vodă, fiul lui Alexandru Lăpușneanu. Aron Vodă a intrat în alianța antiotomană formată de de principele Transilvaniei, Sigismund Bathory și domnitorul Țării Românești, Mihai Viteazul. Doar că principele Transilvaniei nu avea încredere în domnul moldovean și dorea o sporire a influenței sale la est de Carpați. Astfel că, în urma unui complot, Aron Vodă este întemnițat și otrăvit, iar Bathory îl numește ca domn al Moldovei pe Ștefan Răzvan, deja apreciat printre maghiari și secui.

Ștefan s-a implicat activ în timpul invaziei otomane din vara anului 1595 în Țara Românească, participând la eliberarea Bucureștilor și a capitalei Târgoviște de sub otomani, dar și în bătălia de la Giurgiu din toamna 1595.

Între timp, el își pierduse domnia în urma invaziei Poloniei în Moldova, al cărei scop a fost îndepărtarea lui de la tron și oprirea influenței Transilvaniei în Moldova. Polonezii l-au înlocuit cu Ieremia Movilă, cu care Ștefan se luptă la Areni la începutul lunii decembrie 1595, dar este înfrânt, prins și ucis. Așa s-a încheiat domnia lui Ștefan Răzvan.

Ștefan Răzvan și soția sa, Doamna Măriuca, au reprezentat sursa de inspirație pentru drama romantică „Răzvan și Vidra”, scrisă de Bogdan Petriceicu-Hașdeu, operă ce are ca temă centrală lupta pentru putere și consecințele nefaste pentru țară și pentru persoanele implicate.

Mai multe informații despre domnitorul Ștefan Răzvan, dar și despre alți domnitori români și cruciadele antiotomane din secolele XV – XVII, puteți consulta în studiile de specialitate aflate în Biblioteca Digitală a Publicațiilor Muzeale: Ștefan Răzvan; lupta antiotomană; cruciada antiotomană; evul mediu românesc.