La 14 aprilie 1457, Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea şi nepotul lui Alexandru cel Bun, urcă pe tronul Principatului Moldovei. Acesta a preluat domnia după înlăturarea lui Petru Aron, pe care l-a învins în bătălia de la Doljeşti, la data de 12 aprilie 1457.

Două zile mai târziu, adunarea Moldovei l-a proclamat pe Ştefan domnitor. Cronicarul Grigore Ureche, în Letopisețul Țării Moldovei, menționa următoarele aspecte privitoare la domnia sa : „au domnitu Ștefan Vodă 47 de ani și 2 luni și trei săptămâni și au făcut 44 de mănăstiri…”.

A avut cea mai lungă domnie din istoria Țării Moldovei, fiind un prolific ctitor de biserici, cetăți şi mânăstiri. Ștefan cel Mare a încercat de-a lungul domniei să asigure stabilitatea politică, economică și socială a Moldovei. A purtat numeroase bătălii, cele mai notabile fiind victoria de la Baia asupra regelui maghiar Matei Corvin în 1467 și victoria de la Lipnic împotriva tătarilor. Cel mai mare succes militar al său l-a reprezentat victoria antiotomană de la Vaslui.

Document domnesc de întărire a unei înțelegeri de vânzare – cumpărare dintre două familii de răzeși, din anul 1495, emis de Cancelaria lui Ştefan cel Mare.

Ștefan cel Mare este atestat drept ctitor cert al unui număr de 21 de biserici. Printre lăcașele de cult importante pe care acesta le-a lăsat în urma domniei, menționăm renumita Biserică „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț, care se află înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

ProEuropeana – Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale cuprinde numeroase cărți, studii și articole dedicate acestei mari personalități din istoria poporului român.

Baza de date online a bunurilor culturale mobile clasate în patrimoniul cultural național cuprinde numeroase bunuri culturale de perioadă medievală asociate cu domnitorul Ștefan cel Mare.