
Ne place sau nu ne place, atunci când sănătatea ne joacă feste, suntem nevoiți să apelăm la o farmacie. Încă dinainte de constituirea oficială, în anul 1880, când la 16 septembrie s-a înființat Societatea Farmaciștilor din România, această profesie a fost o prezență constantă pe teritoriul țării.
Vase din sticlă, linguriţe, baghete, unguentarii sau lacrimarii, folosite pentru păstrarea sau combinarea diferitelor substanțe cu proprietăți tămăduitoare dovedesc existența acestei îndeletniciri încă din primele secole ale erei noastre.
În infirmeriile din castrele romane, pe lângă instrumentele uzuale, bisturie, pense, ace, s-au descoperit medicamente sub formă de colire solide (uscate), cu sigiliul imprimat al preparatorului (de ex. cel al lui Publius Corcolonius), dovedind folosirea în scop terapeutic a substanțelor de diferite origini.
Secolul al XV-lea marchează începutul comerțului cu substanțe medicamentoase (camfor, piper, ș.a.), un document din anul 1494, menționând deschiderea la Sibiu a primei farmacii din spațiul românesc.
Din cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, farmaciile încep să capete notorietate și în Principatele Române.
Dacă sunteți curioși cum arătau ustensilele și recipientele unui farmacist, acum trei secole, vă invităm să faceți o incursiune virtuală în Inventarul bunurilor clasate în patrimoniul cultural național.
În Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale puteți citi despre descoperirea unei farmacii din secolul al XIX-lea.
Iar când ajungeți în Sibiu, nu uitați să vizitați Muzeul de Istoria Farmaciei.