31 de ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989. Un eveniment profund marcant, care încă lasă urme adânci asupra mentalului colectiv românesc.

Revoluția a venit pe fondul degradării economice, politice și sociale care învăluia Blocul răsăritean. La nivel local, deciziile luate de cuplul Ceaușescu și de nomenclatura regimului, dar și factorii politici externi, aveau să ducă la prăbușirea regimului național-comunist și la dizolvarea Partidului Comunist Român.

Ultimii zece ani ai regimului au venit cu transformări dramatice în societatea românească: ridicarea unor edificii costisitoare precum Casa Poporului, o industrializare dizarmonioasă, demolarea unor numeroase clădiri de patrimoniu, sistematizarea orașelor și transformarea vieții tradiționale din sate, dar și o penurie de produse alimentare cauzată de stimularea excesivă a exporturilor în dauna consumului intern.

Toate aceste transformări s-au produs pe baza unei represiuni totalitare care, spre sfârșitul anilor ‘80, a împânzit toate laturile societății românești. Revoluția Română din anul 1989 a venit ca un răspuns față de aceste transformări dramatice, evenimentul soldându-se din păcate cu 1104 morți și peste 4000 de răniți. Astfel, România devenea singura țară comunistă din Europa unde schimbarea regimului era sângeroasă, lucru cauzat în mare parte de rigiditatea totalitară a regimului lui Nicolae Ceaușescu.

Revoluția română – București – 1989, în care este surprinsă mitingul din fata sediului Comitetului Central din Piața Palatului – 21 decembrie 1989, din arhiva Agerpres.

Primele scântei ale Revoluției s-au produs în timpul Revoltei muncitorilor de la Brașov din anul 1987, mișcarea fiind însă rapid înăbușit de organele represive ale Partidului Comunist Român. Nicolae Ceaușescu intenționa să se mențină la putere în continuare, în pofida vârstei înaintate și a schimbărilor majore care se petreceau în Blocul Estic.

Obiectivul principal al lui Nicolae Ceaușescu era acela de a stopa prin toate mijloacele posibile răspândirea unor potențiale mișcări reformatoare, precum erau cele ale lui Mihail Gorbaciov din Uniunea Sovietică sau cele ale federației sindicale Solidarność din Republica Populară Polonă.

În timpul pregătirilor pentru vizita lui Nicolae Ceaușescu din Iran, Departamentul Securității Statului (cunoscut drept „Securitatea”) a ordonat la 16 decembrie arestarea pastorului reformat român de etnie maghiară László Tőkés, pentru predicile pe care acesta le-a ținut împotriva regimului. Acesta este unul dintre momentele cheie ale Revoluției.

Locuitorii din Timișoara au fost primii care s-au revoltat față de această decizie a autorităților, protestele începând la data de 16 decembrie 1989. După evenimentele de la Timișoara, manifestațiile s-au extins și în celelalte centre urbane din România.

După întoarcerea din Teheran, Nicolae Ceaușescu a cerut organizarea unei mari adunări la data de 21 decembrie, la sediul Partidului Comunist Român. După meeting a avut loc un protest spontan care, spre seară s-a terminat cu organizarea unei baricade în fața Hotelului Continental. Din acest moment a început represiunea armată a mișcării și baricada a fost ruptă noaptea de către vehiculele armate.

Însă, în dimineața zilei de 22 decembrie, militarii români aveau să treacă de partea revoluționarilor. Evenimentul respectiv s-a petrecut pe fondul unor vești privitoare la sinuciderea ministrului apărării de atunci, generalul Vasile Milea (n. 1 ianuarie 1927, Lerești, județul Muscel — d. 22 decembrie 1989, București).

Între seara de 22 decembrie și ziua de 25 decembrie au loc cele mai multe pierderi umane, atât din rândul manifestanților, cât și din cadrul armatei.

Trupele Armatei Române au început să înainteze alături de revoluționari spre clădirea Comitetului Central al PCR (cunoscut drept C.C al PCR). Revoluționarii au intrat în clădire, încercând să-i captureze pe Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu. Cuplul a reușit să scape cu un elicopter.

La 22 decembrie a fost format Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), o entitate politică aflată sub conducerea lui Ion Iliescu, acesta preluând ulterior puterea și anunțând că vor avea loc alegeri democratice. La data de 24 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepțional.

Procesul cuplului Ceaușescu rămâne un eveniment deosebit de controversat până în ziua de astăzi, Revoluția din 1989 fiind amplu discutată de numeroși istorici, jurnaliști și politologi.

Nicolae și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte de către autorități, fiind executați la Târgoviște pe 25 decembrie. Aceasta avea să fie ultima execuție din istoria recentă a României. După încheierea acestor evenimente tragice, România începea o lungă tranziție spre un sistem democratic și o economie de piață, începând așa-zisa perioadă de tranziție sau perioadă post-decembristă.

Dacă vreți să aflați mult mai multe detalii, teorii sau concluzii asupra Revoluției din decembrie 1989 puteți consulta „ProEuropeana – Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale” unde se regăsesc numeroase articole dedicate acestui episod dramatic din istoria recentă a României, dar și perioadei comuniste și/sau mișcării comuniste din România: Revoluția din 1989, comunism, Perioada comunistă.