„Aci-n vale la Smîrdan
Plouă plumbii de un an.
Lasă ploaie neîncetat,
C-aia-i treabă de soldat.
Colea-n vale la Smîrdan,
Șapte turci pe-un căpitan
Și alți șapte pe-un mocan
Da tot ei strigă „aman”!”
Câștigarea Războiului de Independență (1877-1878) a fost posibilă datorită bătăliilor semnificative de la Plevna, Rahova și Vidin. Ocuparea Smârdanului la data de 12 ianuarie 1878 a făcut parte din strategia de asediere a Vidinului. Așadar, după capitularea grupării turcești de la Plevna, forțele ruse împreună cu voluntarii bulgari au continuat ofensiva spre Constantinopol, forțelor române rămânându-le să înfrângă trupele turcești rămase în nord-vestul Bulgariei, în cetățile Vidin și Belogragic.
Astfel, armata română a fost reorganizată, creându-se Corpul de Vest (format din 3 divizii de infanterie și 2 brigăzi de cavalerie) ale cărui operațiuni se concentrau pe cetatea Vidin, unde turcii aveau o garnizoană de 10.000 de oameni. Pentru ca Vidinul să nu fie în bătaia artileriei, turcii făcuseră pe aliniamentul Capitanovcea – Inova – Smârdan – Novoselce o poziție înaintată de apărare.
Pentru a putea bombarda Vidinul înainte de atac, aliniamentul de apărare turcesc trebuia să cadă. Astfel, la 12 ianuarie 1878, Comandamentul de Vest a declanșat ofensiva Smârdanului:
„…în mijlocul şuierăturilor gloanţelor, descărcaturilor continue care prezentau efectul unui şir de mitralieze, nu se auzea decât sunetul trompetelor noastre, comandând înaintarea în pas gimnastic şi strigătele de ura! ale bravilor noştri soldaţi, care, cu impetuozitatea trupelor îmbătrânite în lupte, captivară în 3 ore trei redute, 4 tunuri, culcarea la pământ aproape la 500 turci şi făcură prizonieri aproape 250 nizami bine îmbrăcaţi şi echipaţi împreună cu toţi şefii lor (4 ofiţeri), mai multe arme şi muniţiuni (…) Această luptă a fost crâncenă, căci ea a continuat chiar prin case în sat, dar avântul soldaţilor noştri a fost atât de viguros, încât chiar tunurile captivate erau încărcate”,
spune şeful Marelui Stat Major, col. Fălcoianu, într-un raport înaintat la 18 ianuarie 1878 generalului Al. Cernat, comandantul armatei române.

Ocuparea pozițiilor de la Smârdan și Inova a deschis calea trupelor române spre Vidin, unde au intrat o lună mai târziu, pe 12 februarie 1978. Apoi, la 13 februarie a căzut și Belogragic. Numele satului Smârdan a devenit un simbol al victoriei, însă lupta de la Smârdan a fost o luptă grea, în urma căreia au murit și au fost răniți peste 600 de militari români.
Predarea acestor cetăți a însemnat sfârșitul campaniei militare purtate la sud de Dunăre și a consfințit, cu prețul a 10.000 de militari români morți, răniți și dispăruți, obținerea Independenței.
Puteți consulta fișe analitice de evidență ale monumentelor de eroi căzuți în Războiul de Independență în Galeria monumentelor de for public
În Biblioteca Digitală sunt numeroase articole cu privire la lupta de la Smârdan, la luptele din cadrul Războiului de Independență, precum și despre folclorul și arta inspirate de eroismul dovedit în aceste lupte: Smârdan, Vidin, Războiul de Independență.