WWW – 33 de ani!

Apariția WWW (inventat de către Tim Berners-Lee) a fost o „revoluție” și pentru instituțiile memoriei. Dintr-o dată, ele își puteau expune colecțiile pe ecranele oamenilor din lumea întreagă. Așadar, muzeele au căpătat un mijloc de a combate ceea ce am putea numi „discriminarea geografică”, adică – în cazul nostru – și cetățeanul din Poienile de sub Munte (și el plătitor de impozite ca și bucureșteanul) poate să admire (măcar o parte) din colecțiile muzeelor naționale din București. Chiar dacă nu pe viu. În plus, profesorii pot arăta elevilor imagini ale cam tuturor monumentelor despre care le vorbesc la lecție.

Mai mult. Muzeele pot nu doar să-și expună întregii lumi (măcar) părți din colecții (chiar și piese care stau mereu doar în depozite), ci să-și publice și cataloagele, arhivele, inventarele. Pentru cercetători aceasta are o importanță majoră. În plus, publicațiile muzeale pot fi expuse online, lărgindu-le astfel semnificativ publicul.

Web-ul a permis apariția cataloagelor colective, adică cataloagele mai multor biblioteci puse împreună. Acestea permit cititorului să identifice printr-o singură căutare (de acasă) biblioteca care deține cartea pe care o dorește.

Beneficiile uriașe pentru public vin însă și cu unele cerințe accentuate pentru profesioniștii instituțiilor memoriei. Resursele culturale trebuie catalogate cu o grijă sporită. Fișele pot fi supuse unor priviri critice din partea colegilor de oriunde. Mai mult, acestea trebuie să fie inteligibile și pentru publicul larg, deci jargoanele profesionale trebuie suplimentate cu descrieri accesibile.

În cazul nostru, al Institutului Național al Patrimoniului, WWW ne permite să publicăm bazele noastre de date, care nu merită să stea doar pe niște calculatoare locale. De pildă:

Repertoriul Arheologic Național

Cronica Cercetărilor Arheologice

Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național

Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale

Cărți poștale Colecția Andrei Ștomff

Site-ul Structurii Patrimoniu Digital