Prima organizare internațională a sportivilor a fost înființată la Liège, Belgia, la data de 23 iulie 1881 cu numele originar de Federația Europeană de Gimnastică, alcătuită din trei membri, respectiv: Belgia, Franța și Țările de Jos.

O dată cu includerea în această organizație a unor țări din afara Europei, numele a fost schimbat în Federația Internațională de Gimnastică, iar în prezent sediul acesteia se află la Moutier, Elveția și cuprinde mai multe state printre care se numără și România.

Diplomă acordată lui Mircea Ch. Iconomu pentru participarea la Jocurile Olimpice din anul 1924, de la Paris, deținută de Muzeul Sportului din România, București.

Sportul este o activitate importantă pentru menținerea sănătății corporale și mentale. Starea de bine pe care o oferă, indiferent de vârstă, este dovedită și de practicarea activităților sportive încă din cele mai vechi timpuri, fie individual, fie în grup.

În țara noastră, organizarea instituțională a educației fizice și a sportului a început încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, în anul 1862 a fost înființată Societatea de dare la semn „Bucureșci”, iar Al. I. Cuza şi ministrul său Ion Em. Florescu (autorul „Ordonanţei asupra instrucţiunii gimnasticii prin corpuri şi stabilimente militare”) au avut un rol însemnat în unificarea şi modernizarea vieţii sportive ce se dezvoltase până atunci în Moldova şi Ţara Românească.

Un alt moment de referință a avut loc prin înființarea la 14 septembrie 1906 a „Federaţiunii Societăților Române de Gimnastică, Arme şi Dare la Semn”, care peste puţină vreme îşi schimbă titulatura în „Federaţia Societăţilor de Gimnastică din România” și care va edita buletinul periodic „Gimnasticul român. Buletinul Federaţiunei Societăţilor Române de Gimnastică, Arme şi Dare la Semn”, ce avea o apariție lunară. Prima pagină a acestei reviste și a altor lucrări pentru gimnastică pot fi vizualizate în baza de date a Bunurilor Mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național, la adresa.