Element central al sărbătorii pascale, oul are multiple semnificații mitico-magice ce fac referință la calitatea sa de simbol arhetipal al începutului tuturor lucrurilor, al originii și permanenței vieții și creației.
Conform principiilor gândirii magice, ce presupune existența dualismul Bine-Rău, despre ou se spune că poate da naștere și unor ființe aparținând Sacrului malefic: dintr-un ou părăsit, clocit 40 de zile la subraț, sau dintr-un ou de Paști purtat fără întrerupere nouă zile, se poate naște un spiriduș. Colorarea ouălor apare astfel ca modalitate de protejare a oului de potențialul maleficului, roșul simbolizând puterea purificatoare a focului, ce alungă duhurile necurate.
În contextul pascal, despre ouăle roșii se spune că au apărut atunci când sângele Mântuitorului s-a scurs peste un coș cu ouă pus la picioarele crucii, culoarea roșie simbolizând nașterea oamenilor prin sângele Domnului.

În mod tradițional, ouăle de Paști se vopsesc monocrom (roșu, galben, albastru sau negru) sau policrom în culori de proveniență naturală (măr acru, măr dulce, flori de sovârv, frunze de corn, cimbrișor ș.a. pentru roșu; alior, coji de ceapa, zarzăr, arin, brândușe ș.a. pentru galben; flori de viorele pentru albastru; coajă de arin, coajă de nuci, boz, soc ș.a. pentru negru).
Ouăle decorate poartă diferite denumiri regionale (împistrite sau împestrițate – Moldova, Bucovina, Banat; încondeiate, scrise sau picurate – Țara Românească, Ardeal și Banat) și au un decor specific, cu ornamente desenate sau trasate în relief, cu ceară.
Tehnica de realizare a ouălor ornamentate presupune trasarea modelului cu ceară pe un ou călduț, folosind două instrumente speciale: chișița și feleșteul, apoi scufundarea oului în culoarea dorită și fierberea acestuia. Căldura apei topește ceara, desenul rămâne alb și restul oului căpătă culoarea dorită. Pentru realizarea de motive mai complicate sau policrome, se acoperă succesiv cu ceară și culoare modelele dorite, prin scufundări repetate în diferite vopsele.
Ornamentarea ouălor cu decor „în relief”, numite în Vrancea, „ouă muncite în chiclazuri” presupune trasarea pe ou a modelului ales utilizând ceară amestecată cu coloranți cumpărați din comerț.
Când modelul este gata se îndepărtează resturile de ceară și ouăle se ung cu grăsime, pentru a deveni lucioase.
Despre ouăle încondeiate, numite sugestiv „muncite” sau „necăjite”, se spune că evocă chinurile Mântuitorului pe cruce și astfel nu sunt destinate ciocnirii și nici consumului. Rațiunea practică a acestei interdicții constă în faptul că, spre deosebire de ouăle monocrome sau cu motive simple, ouăle încondeiate nu se puteau fierbe, pentru că s-ar fi topit ceara utilizată la realizarea decorului.
Ouăle de Paști prezintă o varietate de ornamente: animale (berbec, albină, șarpe, cal, pește, broască), vegetale (frunza bradului, garoafa, spicul grâului, floare), geometrice (soare, stea, crucea Paștilor, Calea Rătăcită, tabla de șah sau desagii/brâul popii), și reprezentări ale obiectelor uzuale din gospodărie (fierul plugului, vârtelnița, lopata).
Specific spațiului românesc este faptul că motivele alese nu sunt redate integral, ci este ales un element distinctiv al fiecăruia: frunza pentru arbore, coarnele pentru berbec, copita calului, fierul plugului, dinții grapei. Excepție fac totuși câteva obiecte, vârtelnița, grebla, furca, deoarece nu au o parte mai mică ce poate individualiza obiectul, și peștele, care este însă trasat fără detalii sau sugerat printr-o linie.
Mai multe despre simbolistica oului în mitologia populară românească puteți afla în din Dicţionarul de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti și de pe pagina dedicată.