În luna decembrie, grupuri de copii, tineri sau bătrâni, fete și băieți, cutreieră satele și se opresc în curțile celor care primesc colindători. Deseori, colindătorii sunt primiți în casă deoarece se spune că ei aduc sănătate și un an prosper.
Craciunul, mai mult decât oricare dintre sărbătorile de peste an, implica întreaga comunitate, obiceiul colindatului fiind liantul dintre biserica, individ și comunitate. Din păcate, marea majoritate a acestor obiceiuri s-a pierdut, iar cele care s-au mai păstrat și-au pierdut adevărata semnificație.

Colindele, după tematică, „pot fi clasificate în două mari categorii: profane şi religioase. Colindele profane sunt cele mai vechi şi au la bază obiceiul precreștin de a face urări de sănătate, fericire, prosperitate la început de an„.
Mai multe despre obiceiul colindatului puteți citi și în articolul „Obiceiuri de Crăciun. Colinde din manuscrisele Segarcea”, scris de Maria Lobonț Pușcaș și publicat în periodicul Satu Mare – Studii și comunicări.
Despre colindat puteți citi în Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești, de Romulus Antonescu.
Înregistrări sonore și video de sărbători, realizate de etnomuzicologul Constanța Cristescu, cu tradiții și obiceiuri de Crăciun și Anul Nou: Plugușorul, Cerbul, umblatul cu Capra, Ursul, Căluții, Malanca, Moșul și Baba; respectiv colinde de Crăciun din zona Bucovinei, puteți asculta pe site-ul nostru:
Din fonoteca Arhivei de Folclor „Vasile Adăscăliței” vă invităm să ascultați jocuri performate la obiceiurile de Anul Nou din arealul întregului județ Vaslui.
Despre simbolurile din colinde, aspectele evolutive și nu numai, puteți citi în articolele din Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale: https://biblioteca-digitala.ro/?cuvinte=colind%C4%83