OEDIP

Acţiunea se petrece în Grecia antică, secolul V î. Hr.

ACTUL I. În palatul regal din Theba poporul sărbătoreşte naşterea fiului lui Laios (tenor) şi al Iocastei (mezzo-soprană) - cor. Doar bătrânul proroc Tiresias (bas) are chipul întunecat. Copilului i se aduc daruri bogate (scenă de balet). Marele Preot îi întreabă pe părinţi ce nume vor să dea noului născut, dar înainte ca aceştia să poată răspunde, Tiresias scoate un vaiet prelung căci cunoaşte cumplitul destin care îi este sortit pruncului. Drept pedeapsă că Laios nu a urmat porunca lui Apollo de a muri fără urmaşi, fiul său este condamnat să-şi ucidă tatăl şi să devină apoi soţul mamei sale. Doborât de durere, Laios încredinţează copilul unui păstor cu porunca de a-l arunca în prăpăstiile munţilor Kithairon.

ACTUL II. (Preludiu orchestral) Ciobanul, cuprins de milă, nu l-a ucis pe fiul regelui Laios, ci l-a dat unui sclav. Acesta avea grijă de fiul stăpânului său, dar pruncul murise. Fără a ezita, bărbatul îl ia pe Oedip şi îl creşte, declarându-l drept fiul lui Polyb, regele Corintului şi al soţiei sale Meropa.
Au trecut 20 de ani. Îngândurat Oedip îşi aminteşte cuvintele oracolului lui Apollo care nu i-a primit jertfa, pentru că venea din partea celui sortit să-şi omoare tatăl şi să se căsatorească cu propria mamă. Înspăimântat, Oedip vrea să fugă din casa celor pe care îi crede părinţii lui. El nu răspunde chemării lui Phorbas de a participa la serbări. Când Meropa se apropie de el, Oedip îi cere să jure că este cu adevărat fiul ei. Cu conştiinţa curată, Meropa jură. Oedip este hotărât să părăsească Corintul pentru a se împotrivi astfel nemiloasei ursite. (Interludiu orchestral)
La o răspântie, unde se întretaie trei drumuri, un cioban cânta din fluier. Ajuns aici Oedip - pribeagul - se opreşte nehotărât (arie). Apare Laios însoţit de doi slujitori. Zărindu-l pe tânăr, el îi cere să elibereze drumul, insultându-l şi încercând să-l lovească. Mâniat peste măsură, Oedip îl omoară pe rege fără să ştie că şi-a ucis propriul tată. (Interludiu orchestral)
Un sfinx (contra-alto) trimis de zei terorizează poporul Thebei, pe care numai cel care va reuşi să dezlege enigma încredinţată de muze, îl va putea salva. Conducătorii Thebei au hotărât să ofere coroana şi mâna văduvei lui Laios drept răsplată salvatorului. Oedip trezeşte Sfinxul din somnul lui adânc. Acesta îl priveşte ameninţător şi-i cere, să răspundă la întrebarea: "Cine este mai puternic decât destinul?" (aria Sfinxului). "Omul", răspunde Oedip fără ezitare. Învins, Sfinxul moare. Creon (bariton) îl proclamă pe Oedip rege al Thebei şi soţ al Iocastei. (încoronarea lui Oedip - cor). Şi cea de-a doua prezicere a lui Tiresias s-a împlinit.

ACTUL III. Locuitorii Thebei mor bolnavi de ciumă (cor). Ei îl imploră pe Oedip să salveze oraşul pentru a doua oară. Soseşte Creon trimis de Oedip la Delfi pentru a afla voinţa zeilor. Acesta ameninţă că nu vor izbăvi oraşul de molimă atâta timp cât ucigaşul lui Laios se va afla între zidurile lui. Tiresias este chemat, dar el refuză să răspundă la întrebările lui Oedip. Acesta îl acuză de uciderea regelui, neputând bănui un alt motiv al tăcerii bătrânului proroc. În cele din urmă, acesta îi dezvăluie adevărul: el, Oedip, este ucigaşul lui Laios. Convins de nevinovăţia lui, Oedip îl acuză pe Creon că l-a plătit pe Tiresias pentru a-i lua lui tronul, dar atunci când Iocasta îi povesteşte împrejurările în care a murit fostul ei soţ, se cutremură începând să bănuiască adevărul. Ciobanul chemat de Creon întăreşte spusele Iocastei. De la Phorbas, trimis la Theba pentru a-l aduce pe Oedip înapoi în Corint, se află adevărul în legătură cu copilul substituit. Îngrozită, Iocasta se sinucide. Pentru a se pedepsi pe sine, Oedip îşi ia singur lumina ochilor. Alungat de către Creon din cetate, Oedip pleacă urmat de fiica sa Antigona (cor).

ACTUL IV. După ani de pribegie, Oedip ajunge în apropierea oraşului Athena, unde domneşte Thezeu (bariton). Antigona îi descrie tatălui ei orb locurile unde au poposit. Creon, însoţit de câţiva thebani, încearcă să-l convingă pe Oedip să revină în Theba unde îşi va recăpăta tronul. Acolo, Eteocle şi Polynice, cei doi fii ai lui Oedip, se ceartă pentru tron. Întrebat, oracolul de la Delfi a răspuns că dreptatea va fi de partea aceluia care îl va avea alături pe Oedip. Încercând să-l silească pe rege să revină în Theba, Creon vrea s-o răpească pe Antigona, dar este oprit de sosirea lui Thezeu. În faţa athenienilor Creon îl acuză pe Oedip, dar acesta îşi susţine cu tărie nevinovăţia. Athenienii îi dau dreptate nefericitului rege pe care îl primesc să rămână în cetatea lor, înţelegând că Oedip nu a comis crimele din propria-i voinţă. Înainte de a muri, Oedip îşi ia rămas-bun de la Antigona pe care o încredinţează lui Thezeu.

4 secole de teatru muzical, de Ana BUGA şi Cristina Maria SARBU, Bucureşti, Editura DU Style: 1999