La data de 2 septembrie 1956 a fost inaugurat, la București, Muzeul „George Enescu” în interiorul Palatului Cantacuzino, pentru a cinsti memoria și contribuția celui mai important muzician român, George Enescu (1881 – 1955).
Clădirea gazdă, Palatul Cantacuzino, ridicată între 1901 și 1903, la inițiativa lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis și Nababul, este unul din cele mai frumoase monumente arhitectonice din București, decorat în maniera flamboaiantă a stilului Beaux Arts.
Mărturie a unei epoci dominate de rafinament și de gust pentru construcții luxoase, palatul, construit după proiectele arhitectului român Ioan D. Berindey, este rezultatul colaborării multor artiști importanți ai vremii, care au dispus să însuflețească ansamblul arhitectonic printr-o serie de picturi murale, sculpturi și ornamentații sculpturale. Decorul din interiorul clădirii completează această atmosferă, cu ajutorul tapiseriei, a candelabrelor și a vitraliilor.
După decesul prematur al lui Mihail G. Cantacuzino, fiul Nababului, soția acestuia, Maria Cantacuzino, poreclită Maruca, a moștenit Palatul Cantacuzino. În urma căsătoriei dintre George Enescu și Maruca, în anul 1937, cei doi vor locui împreună în casa aflată în spatele Palatului Cantacuzino, destinată inițial pentru administrarea clădirii, între anii 1945-1946.
La un an după moartea compozitorului, survenită în anul 1955 la Paris, avea să se inaugureze, pe data de 2 septembrie, muzeul care-i poartă numele în interiorul Palatului Cantacuzino. Palatul alături de clădirile anexe au fost donate mai apoi statului român de către Maruca, acestea găzduind în continuare atât Muzeul „George Enescu” cât și Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România.
Din anul 1990, Muzeul Memorial „George Enescu” devine muzeu național, iar din anul 2007, această instituție preia și Casa Memorială „Rosetti – Enescu” din Tescani, care funcționează în fostul conac al familiei boierești Rosetti-Tescanu și care acum este secția „Dumitru și Alice Rosetti Tescanu – George Enescu”, cât și Casa Memorială „George Enescu”, amplasată în Vila Luminiș de la Sinaia.
În cadrul Muzeului Național „George Enescu” din București poate fi vizitată expoziția permanentă dedicată marelui compozitor, organizată cronologic și dispusă în trei săli ale Palatului Cantacuzino. Aceasta cuprinde o serie de manuscrise, documente și fotografii grăitoare cu privire la viața faimosului interpret, alături de alte obiecte de mare valoare, cum ar fi fracul și costumul de academician al compozitorului, masca sa mortuară, mulajul mâinilor lui cât și busturi, desene, instrumente muzicale și alte obiecte personale ce au aparținut lui George Enescu.
Tot la aceeași adresă, în spatele palatului, se poate vizita Casa Memorială „George Enescu”, în care acesta a locuit alături de soția sa.
În memoria marelui interpret și compozitor român se organizează în cadrul muzeului diferite programe culturale ce au ca scop promovarea creației muzicale atât românești cât și străine, unul dintre acestea fiind prestigiosul Festival Internațional „George Enescu”, în cadrul căruia muzeul eponim este co-organizator.
Mai multe detalii despre Muzeul Național „George Enescu” puteți afla din baza de date Muzee și Colecții din România, administrată de Institutul Național al Patrimoniului.
Dacă doriți să aflați mai multe detalii despre viața și opera compozitorului român, puteți citi articolul lui Iosif E. Naghiu intitulat „Contribuții la biografia lui George Enescu”, apărut în anul 1979 în cadrul revistei Hierasus, publicată de Muzeul Județean Botoșani, pus la dispoziție de către Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale.
Despre „Academicianul George Enescu” puteți afla mai multe din articolul cu același nume scris de către Vasile Vasile în 2017 pentru revista Actualitatea Muzicală.
În baza de date Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național puteți găsi o serie de resurse vizuale despre viața și opera lui George Enescu.
Dacă doriți să audiați creațiile muzicale ale lui George Enescu, vă invităm să accesați pagina colecțiilor de înregistrări audio.