Ne-am obișnuit ca în fiecare început de martie să dăruim și să purtăm un mărțișor, ca simbol al primăverii. Obiceiul este răspândit într-un areal ce depășește teritoriul României, cuprinzând și Bulgaria, Macedonia de Nord și Republica Moldova.

Mărțișorul traditional era doar un șnur alb-roșu, cu funcție de protecție magică, culorile simbolizând puritate și vitalitate dar și victoria soarelui asupra frigului și renașterea naturii. Rolul său de amuletă a devenit și mai evident prin adăugarea ulterioară a unui bănuț de argint.

Pandantiv-mărțișor, cu efigia reginei Elisabeta a României, din anul 1904, clasat în patrimoniul cultural național la categoria tezaur, face parte dintr-o colecție particulară.

Confecționat inițial doar către de femei și oferit, în principal tot persoanelor de sex feminin, astăzi mărțișorul poate fi dăruit oricui. Micul accesoriu ce însoțește șnurul bicolor poartă mesajul simbolic al acestuia: floarea – frumusețe, coșarul sau potcoava – noroc, fluturele – gingășia, buburuza – sosirea primăverii.

Valențele sale unice au făcut din complexul de practici și obiceiuri legate de ziua de 1 Martie un element de patrimoniu cultural imaterial. Din anul 2017 mărțișorul a fost înscris în Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității în urma candidaturii unui dosar multinational, alcătuit din specialiști din România, Bulgaria, Macedonia de Nord și Republica Moldova.

Puteți citi mai multe despre mărțișor pe pagina dedicată din site-ul Institutului Național al Patrimoniului.