Acum 140 de ani, la 18 octombrie 1881, se inaugura oficial linia de cale ferată Buzău – Mărășești, prima linie construită și proiectată de ingineri români, sub administrația directă a statului român, respectiv a Direcției Generale a Căilor Ferate Române (înființată în 1880).

Această linie scurta semnificativ relația directă dintre Muntenia și Moldova, realizată până atunci prin varianta ocolitoare care asigura accesul la cele mai importante porturi de la Dunăre ale României, Brăila și Galați, construită ca parte a concesiunii Strussberg.

Construirea liniei Buzău – Mărășești se realiza în contextul în care statul român își asuma controlul asupra sistemului feroviar, pe de o parte prin preluarea tuturor liniilor aflate sub concesiuni străine, pe de altă parte prin construirea de noi linii prin forțe proprii.

Succesul construirii liniei Buzău – Mărășești a reprezentat o confirmare a potențialului tânărului stat român. Ea a stârnit la vremea respectivă un entuziasm general, rezumat și în discursul Regelui Carol I:

„Sunt 12 ani de când întâiul car de foc străbătu câmpiile frumoase și holdele bogate ale României; nu se prevedea că în un timp așa de scurt vom lucra și exploata singuri, prin propriile noastre mijloace, drumurile de fer, că vom fi pe deplini stăpâni a acestei mari artere a civilizațiunii, care a dat un avânt neașteptat vieții noastre comerciale. Iată succese strălucite, progrese însemnate, dobândite prin noi înșine.”

Chiar la festivitatea ținută cu ocazia inaugurării liniei, la Focșani, în seara de 18 octombrie, inginerii prezenți au hotărât pe loc să înființeze o societate „de ingineri și arhitecți, indigeni sau străini, în scopul de a se menține în curentul dezvoltării științei, comerțului și industriei în celelalte țări și a căuta a le pune în raport cu trebuințele și necesitățile țării, prin o discuție întinsă în sânul societății”.

În imagine sunt cele două poduri de peste Buzău, cel vechi, metalic, construit sub conducerea lui Anghel Saligny în 1886, și cel mai nou, din beton armat, așa cum sunt prezentate într-un articol scris de Ion Ionescu în Buletinul Societății Politecnice din 1931.

Societatea, care și-a început activitatea efectiv de la 6 decembrie 1881, odată cu prima adunare generală ținută în fosta sală de clasa I a Gării de Nord din București, s-a numit Societatea Politecnică Română și a rămas activă până la instaurarea puterii comuniste. Primul ei președinte a fost inginerul Dimitrie Frunză, directorul responsabil de construcția liniei Buzău – Mărășești.

Din 1885, Societatea Politecnică Română a început publicarea unui Buletin, care, deși cu mai multe întreruperi în prima perioadă, a apărut în tot timpul cât societatea rămâne activă, respectiv cca 60 de ani. Toate volumele Buletinului Societății Politencice – care s-au păstrat până în zilele noastre din această publicație, puse la dispoziție de Asociația Generală a Inginerilor din România, pot fi răsfoite astăzi în Biblioteca Digitală, unde se află în curs de catalogare la nivel de articol.

Un istoric al Societății Politecnice Române, precum și o trecere în revistă a ingineriei românești până la acea dată puteți citi în numărul din 1927, realizat de inginerul Ion Ionescu.

Despre construcția căii ferate Buzău – Mărășești și istoria ei puteți afla mai multe citind și articolul lui Ionuț Iliescu din Cronica Vrancei, publicație editată de Muzeul Vrancei din Focșani.

Podurile liniei Buzău – Mărășești au fost construite inițial din lemn. Cca 15 ani mai târziu, ele au fost reconstruite și înlocuite cu poduri metalice. Multe fiind distruse în timpul Primului Război Mondial, au fost refăcute în diverse etape de-a lungul perioadei interbelice.