Ignatul Porcilor este marcat anual, pe data de 20 decembrie.

Obiceiurile populare din ziua de Ignat atestă caracterul precreștin al acestei sărbători. Deși ținut în aceeași zi cu celebrarea de către biserică a Sf. Ignatie Teofanul, Ignatul porcilor sau al păsărilor nu are nicio legătură cu povestea sfântului, suprapunerea sărbătorilor fiind târzie, operată de creștinism.

Pe întregul teritoriu românesc în această zi se tăiau porcii de Crăciun sau o pasăre neagră, drept ofrande închinate zeilor pământului. În această zi nu se lucrează, tăiatul porcului fiind singura activitate îngăduită. Ca obicei, după ce se tăia porcul, splina lui era folosită pentru a se face preziceri despre iarnă. Se considera că vederea sângelui animalului sacrificat apăra de boli, aducea noroc, iar dacă porcul era negru, sângele era considerat bun de leac.

Începând din această zi, obiceiul era să nu se mai spele rufele până după Bobotează (se spurcă apele) și să nu se mai toarcă.

În zona Moldovei și Bucovinei s-a acreditat ideea că Ignat ar avea un corespondent feminin – Înătoaia sau Înătoarea.

Surse:

Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009;
Obiceiuri tradiționale din România – Sărbători în imagini. Album, Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006;
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Rodica Colta, Sărbători și datini de peste an. O anchetă transfrontalieră asupra culturii tradiționale, Editura Etnologică, 2017;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998.