Cea mai veche fotografie aeriană păstrată până azi a fost realizată dintr-un balon cu aer cald la 13 octombrie 1860, de către James Wallace Black, intitulată „Boston, așa cum este văzut de vultur și gâsca sălbatică”.

Astăzi, cu ajutorul avioanelor obținem fotografii aeriene oblice, iar cu ajutorul dronelor obținem fotografii aeriene perpendiculare, ambele tipuri fiind extrem de folositoare în identificarea și cercetarea siturilor arheologice și peisajelor culturale.

Preocuparea pentru fotografia aeriană continuă cu efervescență în comunitatea internațională, lucru care se reflectă mai ales în activitățile din cadrul Aerial Archaeology Research Group (AARG). Proiectul Institutului Național al Patrimoniului, denumit „Peisaje Arheologice. Perspective, istorie și evoluție” se aliniază demersurilor grupului de a dezvolta această ramură a înregistrării siturilor arheologice și a peisajelor culturale, reunind diverse tehnici mai noi sau mai vechi de fotografiere aeriană.

Un exemplu de fotografie aeriană oblică este aceasta, care surprinde din avion împrejurimile comunei Seimeni, aflată pe malul estic al Dunării. Zona de terasă înaltă de la nord-est de localitate reprezintă punctul focal al imaginii, unde se află atât Movila Seimeni, cât și aceste interesante urme circulare regulate, unele dintre ele încadrate de incinte rectangulare. Indiferent de originea lor, deocamdată acestea nu au fost puse sub lupa cercetărilor de specialitate.

În zonă sunt semnalate situri arheologice datate în perioadele La Tène (epoca fierului), romană și medievală, înregistrate în Repertoriul Arheologic Național și în Serverul Cartografic.

Mai multe imagini din această zonă pot fi explorate în site-ul Peisaje Arheologice. Perspective, istorie și evoluție.

Detalii despre istoria localității Seimeni și particularitățile arhitecturii vernaculare se regăsesc în articolul din Biblioteca Digitală Seimeni, de Argentina Bărbulescu.