Abordarea elementelor din natură ca suport pentru imagini simbolice și referințe cu caracter autobiografic singularizează creația lui Țuculescu în contextul artei plastice românești din perioada interbelică și din anii de după cel de-al doilea război mondial. Expresionistă prin încărcătura emoțională și pensulația foarte expresivă, lucrarea „Floarea soarelui” dublează motivul florii cu cel al ochiului, conferind acestui peisaj o notă extrem de personală.