Noi umblăm și colindăm
Florile dalbe!
Pe la curţi de mari boieri
Florile dalbe!
Și boierii nu-s pe-acasă,
Că-s în codri la vânat.
Și-au vânat cât au vânat.
Și nimica n-au aflat.
Și vânară cât vânară,
Și vânar-o zi de vară,
Până colo câtră sară.
Și nimica nu aflară.
Numai cât un cerbușor,
Cerbușoru-i surișor.
Și pe dânsul mân-au pus
Și acasă l-au adus,
După masă că l-au pus,
Și-a-ntins arcul să-l săgete.
Iară cerbul a oftat
Și din gură-a cuvântat:
Ho, ho, ho, nu săgetaţi,
Vieaţa nu mi-o luaţi!
Că eu nu-s cerb cum credeţi
Și după cum mă vedeţi,
Ci-s lon Sânt-lon,
Nănașul lui Dumnezeu!
Maica mea m-a blăstămat,
Când eram mic ne-nţărcat,
Să fiu fiară de pădure
Nouă ani și nouă zile.
Dintr-aceasta de-oi scăpa,
Jos la ţeară m-oi lăsa.
Mănăstire mi-oi dura
Cu nouă uși, cu nouă altare,
Cătră răsărit de soare!…
Nouă ani dac-a-mplinit,
Jos Ia ţear-a coborât
Și-o mănăstire-a zidit
Cătră răsărit de soare
Cu nouă uși, cu nouă altare,
Cu fereștile spre soare.
Și-naintea mănăstirii
Sunt doi brazi îngemănaţi,
Mândri, nalţi și luminaţi.
La trupina brazilor,
Brazilor, gemenilor,
Este-un pat mândru-ncheiat,
De nouă meșteri lucrat.
Da-ntr-însul ce-i așternut?
Iarbă verde de pe Prut.
Și-ntr-însul cine-i culcat?
Domnul Sânt nebotezat.
Și cu ce-i acoperit?
Cu vestmânt până-n pământ.
Da lângă el cine șede?
Maica sfântă, pană verde.
Cu mâneca vânt îi trage,
Cu năframa umbră-i face.
Și fiuţui nu mai tace.
Maica sa din gură-i zice:
Taci. fiule, nu mai plinge.
Că eu de-aici mi te-oi duce
Pân’ la umbra mărului!…
Mărul umbră nu făcea.
Fiul maicei nu tăcea,
Ci totuna că plângea.
Maica sa iarăși zicea:
Taci, fiule, nu mai plinge,
Că eu de-aici mi te-oi duce
Pân’ la umbra bradului!…
Bradul umbră nu făcea,
Fiul maicei nu tăcea,
Ci totuna că plingea.
Maica-sa că mi-i zicea:
Taci, fiule, nu mai plânge,
Nu vărsa lacrimi de sânge,
Că eu ție ți-oi da
Luna cu lumina sa,
Luna și cu stelele,
Soarele cu razele…
Cheițele raiului,
Scaunul județului
Și vasul botezului!
De botez cum auzi,
Fiul se și liniști.
Transilvania, Bucovina
Sărbătorile la români, Simion-Florea Marian, Editura Fundației Culturale Române, București, 1994.