Colindul cu cerbul

Leroleo,
Cerb s-o lăudatu
Şi s-a rouratu
La margini de sat,
Căci nimeni nu ştie
Di-unde iarbă-mi paşte
Şi apă când bea.
Şi Gheorghe-ăl voinicu
Pi-acolea-mi treceare
Pe cerb mi-l zărea.
Acas-alergară,
Arcul ce-și luară.
Arcul ș-o săgeată
La vânat să-mi iasă,
Joi de dimineaţă,
Pă nori şi pă ceaţă,
Şi el să-mi vâneze
Ziua, toată ziua
La margini de sat.
De-o urmă că-mi dară
Urma cerbului:
Urma că-i lua
Tot din deal în dealu
Şi din vale-n vale.
Urma că-i ducea
Tot din piatră-n piatră
Şi din stană-n stană
Urma-i povârnie,
La râu, la părâu,
Unde-i apa lină,
Petrele răsună,
Di-unde iarba-mi creşte
Fir găităneşte,
În patru să-mpleteşte
Sub călin mălinu,
Susu-i frunza deasă,
Jos îi umbra groasă.
Şi Ghiorghe-ăl voinicu
Pi-acolea-mi trecea,
Pe cerb mi-l zărea
Zăcând, rumegând,
Namiaza-şi facând.
Şi Ghiorghe-ăl voinicu
La genunchi cădeară,
Arcu-şi întindieară.
Arcul ş-o săgeată;
Pe cerb mi-l izbea
La spate din dreaptă.
Cerbu-n sus săreară
Şi se blestema:
-Ochişorii mei
Vedee-i-as săriţi.
Pe mare-azvârliţi,
De valuri bătuţi,
De maluri trîntiţi.
Şi Ghiorghie-ăl voinic
Ţinta-i petrecea,
Ţinta-i ş-o săgeată.
La cerb năvălea
Pe cerb mi-l lua
La spate din dreapta
Şi cu el pleca
Prin şirai de sate,
Prin satele rare
Cu fetele mari,
Prin satele dese
Cu fete mirese.
Nimenea nu-i vede
Numa Ileana-l vede,
Îl vede-l fericeşte;
-Fericean de el
Şi de maica lui,
Zile ce-a născut,
Parte ce-a avut
De taică, de maică,
De-o cheme de cerb;
Cu cărniţa lui
Nunta să-şi ridice,
Nunta şi nuntaşii
Şi toţi megiaşii;
Cu chelciaua lui
Curţi să-şi şândruiască,
Curtea şi curtaşii
Şi toţi megiaşii;
Cu corniţa lui
Face-aş furci la curţi;
Cu unghiaua lui
Face-aş păhărele
‘Nchin boieri cu ele,
‘Nchin şi fericesc
Şi Ghiorghe-ăl voinic
Fie sănătos!

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.