Astronomia este una dintre cele mai vechi științe naturale. Cunoaștem astăzi faptul că civilizațiile timpurii au făcut observații metodice despre aștri. Printre aceste civilizații se numără babilonienii, grecii, indienii, egiptenii, mayașii, chinezii și anumite popoare indigene antice din America.

Așadar, din cele mai vechi timpuri astrele cerești au exercitat o permanentă fascinație asupra umanității, determinându-i pe cei mai curioși să inventeze dispozitive speciale care să le permită să observe mișcările pe care le efectuează aștrii și să măsoare timpul.

Natură statică cu ceas, pictură în ulei semnată de Nicolae Dărăscu, păstrată în colecția Muzeului Memorial „Octavian Goga” din Ciucea, clasată în Patrimoniul Cultural Național la categoria fond.

Unul dintre cele mai faimoase dispozitive antice de acest tip este mecanismul din Antikythera – un artefact descoperit în jurul anului 1900 pe o epavă de lângă insula grecească Antikythera, localizată la sud de Peninsula Pelopones și la nord de Insula Creta.

Arheologii consideră că acest obiect reprezintă un instrument de calculat mecanic antic realizat pentru măsurarea pozițiilor astronomice. Importanța și complexitatea mecanismului au fost înțelese abia la câteva decenii după descoperire. Cercetările recente sugerează faptul că mecanismul a fost pus în funcțiune pentru prima dată în anul 205 î.e.n., înregistrând o eclipsă care a avut loc în jurul datei de 12 mai 205 î.e.n.

Specialiștii au observat faptul că gradul de sofisticare mecanică al acestui dispozitiv este foarte avansat, fiind comparabil cu al unui ceas elvețian din secolul al XIX-lea. Totuși, mecanisme cu manoperă și complexitate apropiată au fost inventate începând cu secolul al XIV-lea, atunci când ceasurile mecanice astronomice au fost confecționate și au devenit populare în Europa.

Un ceas astronomic afișează, pe lângă indicația timpului (ora, minutul și secunda), și pe cea a pozițiilor principalelor corpuri cerești, a anotimpurilor, a fazelor Lunii. Cele mai multe astfel de ceasuri au fost construite în Antichitate și în Evul Mediu. În Europa, printre cele mai cunoscute se numără Ceasul astronomic din Praga, admirat anual de numeroși turiști.

Ulterior, ceasurile s-au răspândit pe scară largă, păstrându-și mai ales funcția de măsurare a timpului, fără să mai includă și funcții din domeniul astronomic.

Pasionații de ceasuri pot admira câteva exemplare istorice în Baza de Bunuri Mobile Clasate în Patrimoniul Cultural Național.

Câteva studii despre colecții de ceasuri vechi din țara noastră pot fi consultate în Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale: Ceasuri de masă din colecţia Muzeului Naţional Brukenthal, într-un studiu semnat de Raluca Maria Frîncu; Un ceas muzical din sec. XVII-XVIII în colecţia Muzeului de Istorie al Transilvaniei, într-un studiu semnat de Alexandru Ardos.

De asemenea, vă încurajăm să vizitați Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” din Ploiesti, unic in reţeaua muzeală din România. Despre exponatele din acest muzeu și despre programul de vizitare puteți afla mai multe în baza de Muzee și Colecții din România.