
În data de 30 octombrie 1858, la Plăginești (acum localitatea Dumbrava), județul Râmnicu Sărat (în prezent județul Buzău), s-a născut scriitorul Duiliu Zamfirescu (d. 3 iunie 1922). Acesta a fost membru titular (1908) și, mai târziu, vicepreședinte al Academiei Române.
A urmat cursurile Facultății de Drept, devenind procuror și apoi avocat.
În anul 1888 devine secretar de legație la Roma, unde petrece 12 ani, ca apoi să fie numit, în 1909, ministru potențial și trimis al Regatului României la Comisia Dunării și, în 1920, Ministru de Externe în timpul Guvernului Averescu.
Opera sa este reprezentată de versuri, proză scurtă, piese de teatru și romane. Cea mai importantă contribuție a scriitorului o reprezintă romanele din Ciclul Comăneștenilor, primul ciclu literar din literatura română: „Viața la țară” (1898), „Tănase Scatiu” (1907), „În război” (1901), „Îndreptări” (1908) și „Anna” (1911). O altă contribuție semnificativă a sa o reprezintă scrierea primului roman epistolar din literatura română, „Lydda” (1911).
În continuare vă invităm să descoperiți în Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale o serie de articole despre Duiliu Zamfirescu.
În baza de date Bunuri Culturale Mobile Clasate în Patrimoniul Cultural Național puteți vedea fracul care a aparținut scriitorului, din colecția aflată la Muzeul Vrancei – Focșani.
Despre Duiliu Zamfirescu puteți afla mai multe urmărind pe biblioteca partajată Europeana două documentare din colecția Televiziunii Române.