În calendarul popular, ziua de 24 februarie celebrează reînnoirea forțelor naturii, la debutul jumătății calde a anului, oglindind, în plan uman, revigorarea vieții omului. Acestei perioade, care marchează un nou început, îi sunt atribuite forțe magice benefice, ce asigură buna desfășurare a vieții omului și curgerea favorabilă a timpului calendaristic.
Resemantizat recent în spațiul românesc, pe fondul concurenței sărbătorii Valentine’s Day, acestui moment de celebrare a renașterii naturii i s-a atribuit și un sfânt patron, Dragobetele, căruia i se creează o descendență folclorică legitimă, fiind considerat fiul Babei Dochia.
Dragobetele, devenit astfel protector al iubirii și al îndrăgostiților, reunește atributele figurilor mai difuz conturate ce patronau această zi, în calendarul popular: „Sânt-Ion de primăvară” (amintind figura Sf. Ion), „Logodnicul păsărilor” sau „Granguru” (protector al păsărilor care încep să își caute perechea în această perioadă) și „Dragomiru-Florea” (patron al naturii ce renaște).
Obiceiurile și ritualurile asociate celebrării Dragobetelui variază în diferite regiuni ale României, dar esența sărbătorii se învârte în jurul iubirii, naturii și trezirii la viață după lunile reci de iarnă. O tradiție populară este ca tinerii să adune flori și să petreacă timp în natură, celebrând frumusețea schimbării de sezon. Legenda spune că dacă vremea este frumoasă în ziua Dragobetelui, anul va fi prosper și recoltele bogate. În plus, se crede că energia Dragobetelui are o influență pozitivă asupra animalelor, făcându-le fertile.
Unele manifestări tradiționale specifice acestei zile implică stropirea cu apă a oamenilor, un simbol al purificării și vitalității, în timp ce altele includ manifestări sociale diverse marcate de cântece, dansuri și jocuri tradiționale.
Mai multe despre această sărbătoare, pe pagina noastră dedicată calendarului popular, regăsită aici.
În Biblioteca digitală a publicațiilor culturale se regăsește articolul lui Cornel Ducan-Bălosu, „Paradoxurile şi tribulaţiile… tânărului Dragobete”, din volumul Litua – Studii şi Cercetări, publicat în anul 2018.
