Cel mai mare cutremur întâmplat pe teritoriul țării noastre, consemnat în documente, a fost cutremurul din 1802. Se pare că a avut epicentrul în Vrancea și o magnitudine de 7,7-7,9 grade pe scara Richter.
În București, după cele doar câteva minute de cutremur, au fost distruse sau avariate numeroase clădiri de patrimoniu, printre care Biserica Sf. Nicolae, Turnul Colței, Mănăstirea Cotroceni și Biserica Elefterie.
Rememorarea acestui eveniment ne amintește cât de imprevizibile și greu de gestionat sunt aceste tipuri de dezastre naturale și cât de profunde pot fi efectele pentru domeniul cultural, având în vedere vulnerabilitatea clădirilor de patrimoniu.

Urmările cutremurelor de-a lungul timpului au fost documentate pentru o serie de monumente istorice, pe platforma „Monumente istorice afectate de seisme”, unde fișele de evaluare a stării de conservare sunt însoțite de galerii de imagini. În plus, recomandăm un articol semnat de Alin Saidac referitor la Mănăstirea Viforâta și la existența sa impactată de marile cutremure, publicat în Revista Monumentelor Istorice.
În arhiva digitală a Institutului Național al Patrimoniului se regăsesc, de asemenea, resurse referitoare la protejarea obiectivelor de patrimoniu în contextul seismelor, printre care ghidul UNESCO denumit „Măsuri de urgență și evaluarea pagubelor după seism”.
Expoziția „Patrimoniul în Pericol. Furia Naturii” de pe platforma Europeana explorează impactul unor dezastre naturale de-a lungul timpului, printre care și impactul marelui cutremur din Lisabona din 1755.