La 25 iulie anul 306, Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus era aclamat ca împărat de soldații săi din castrul de la Eboracum (azi suprapus de orașul modern York din Marea Britanie). De numele lui Constantin se leagă redresarea Imperiului Roman, după criza secolului al III-lea p. Chr., el continuând reformele începute de împăratul Dioclețian, ceea ce i-a adus recunoașterea de unul dintre cei mai influenți împărați ai perioadei târzii a Imperiului Roman.
Constantin era fiul lui Constantin Chlorus, împărat sau augustus al provinciilor Occidentale ale Imperiului. Pe patul de moarte Constantin Chlorus își asociază fiul ca viitor împărat, iar Constantin va fi acceptat ca împărat în provinciile Britannia și Gallia, în timp ce Hispania refuză să-l recunoască ca augustus.

Evenimentul avea însă să afecteze situația politică a Imperiului Roman, și așa fragilă după criza secolului al III-lea. Imperiul se afla într-o perioadă de revenire după reformele împăratului Dioclețian și după instaurarea tetrarhiei, un mod de administrare în care puterea imperială era împărțită între patru împărați (doi auguști și doi caesari), care își împărțeau puterea și administrarea provinciilor occidentale și orientale ale Imperiului, printr-un sistem meritocratic și nu dinastic. Augustul din Orient, Dioclețian și mai apoi Galeriu, avea cele mai extinse puteri, fiind și cei care legitimau puterea celorlalți doi împărați.
În multe lucrări de istorie evenimentul din 25 iulie este catalogat drept lovitură de stat, pentru că împăratul Constantin Chlorus îl avea asociat ca cezar pe Flavius Valerius Severus. Galerius, augustul din Orient în acel moment, a fost însă nevoit să accepte noua situație, deși în primă fază se spune că a ordonat arderea portretului care îl înfățișa pe Constantin purtând însemnele de augustus. Și Constantin era nevoit însă să accepte un compromis, devenind cezar al augustului de Roma, Lucius Valerius Severus, care administra atunci provincia Italia. Dar în scurt timp acesta este înlăturat în urma unei revolte care declanșează o nouă luptă pentru putere în urma căreia Constantin va ajunge unic împărat al Imperiului Roman în anul 324.
Constantin cel Mare a reușit să stabilizeze situația internă a Imperiului, (re)organizând administrația, armata, economia și politica fiscală. De asemenea obține și victorii militare învingându-i pe goți și restabilind pentru scurt timp controlul roman în fosta provincie romană Dacia, părăsită de Aurelian între 271 și 274 p. Chr. În plan religios, a încurajat răspândirea creștinismului pe care îl recunoaște ca un cult oficial prin edictul de la Mediolanium din 313. În anul 325 convoacă primul conciliu ecumenic la Niceea în urma căruia se pun bazele dogmei religioase creștine.
Convertirea lui Constantin la creștinism a rămas și azi un motiv de dispută între istorici, deoarece tot ce se știe este că a fost botezat în rit arian în anul 337. Constantin cel Mare și mama sa, împărăteasa Elena sunt celebrați ca sfinți de creștinii de rit ortodox și de cei greco-catolici, iar Împărăteasa Elena este este recunoscută ca sfântă și de creștinii catolici.
Despre viața și faptele lui Constantin cel Mare puteți afla consultând sursele antice. Printre acestea se enumeră lucrările lui Eusebius din Caesareea, „Vita Constantini” (Viața lui Constantin), „Historia Ecclesiastica”, ce prezintă activitatea lui Constantin în organizarea bisericii creștine, Lactantius, „De mortibus persecutorum” (Moartea persecutorilor), „Origo Constantini”, cu autor anonim, „Epitome de Caesaribus” (Epitoma despre împărați), scrisă de Aurelius Victor, „Breviarium” (Breviar) a lui Flavius Eutropius, „Historia Nova de Zosimus” dar și altele. Despre Constantin cel Mare a scris și istoricul Ammianus Marcellinus în lucrarea sa „Istoria romană”, în cartea a 14-a, fragmentul fiind pierdut.
Studiind sursele antice se poate observa că personalitatea lui Constantin ocupă un loc central în opera istoricilor creștini, dar este criticat în lucrările istoricilor păgâni.
Despre Constantin cel Mare puteți afla mai multe detalii pe pagina noastră, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.
În Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale puteți consulta lucrarea „Constantin cel Mare” scrisă de istoricii Ion Barnea și Octavian Iliescu. În prima parte se prezintă un sumar al politicii monetare, administrative și religioase constantiniene în Imperiul Roman, iar în a doua parte se prezintă pe larg influența și activitatea împăratului Constantin la Dunărea de Jos.
Tot în Biblioteca Digitală mai puteți consulta studii și articole științifice care tratează perioada, viața și activitatea împăratului Constantin cel Mare.
În baza Bunurilor Mobile Clasate găsiți și o selecție de icoane dedicate sfinților Constantin cel Mare și Elena, clasate în categoriile fond sau tezaur ale patrimoniului cultural național.
În timpul lui Constantin cel Mare se recuperează o parte din teritoriul fostei provincii Dacia, dar și o parte din zona Munteniei. Acum se construiește castrul de la Pietroasele cât și brazda lui Novac de Nord. Mai jos puteți consulta fișele de sit din Repertoriul Arheologic al României ale câtorva fortificații din această perioadă:
- Castrul de la Pietroasele, județul Buzău;
- Valul roman de la Bălăciţa, județul Mehedinți;
- Fortul roman de la Hinova – Ţarină, județul Mehedinți;
- Valul roman de la Livezile, județul Mehedinți;
- Valul roman de la Oreviţa Mare, județul Mehedinți.
Tot de numele lui Constantin cel Mare se leagă finalizarea construcțiilor limes-ului scythic, graniței dobrogene a Imperiului, începută în timpul lui Dioclețian și grav afectată de invaziile barbare din secolul al III-lea. În timpul acestuia au loc lucrări de reparație în cetățile Carsium, Troesmis, Capidava, Dinogeția, Noviodunum, sau Tropaeum Traiani. O inscripție datată între anii 315 și 317, descoperită la Tropaeum Traiani, vorbește despre refacerea din temelii a cetății.Mai jos puteți consulta fișele de sit din Repertoriul Arheologic Național:
- Tropaeum Traiani – Adamclisi, județul Constanța;
- Troesmis, Turcoaia, județul Tulcea;
- Așezarea romană-târzie de la Capidava, Topalu, județul Constanța;
- Cetatea romană de la Capidava, Topalu, jud. Constanța;
- Dinogetia, Garvăn;
- Noviodunum, Isaccea.