Tânără româncă în costum popular de sărbătoare din zona Sibiu, fotografie de Kamilla Asbóth, atelier sibian, 1882-1897, din patrimoniul Complexului Național Muzeal Astra din Sibiu, bun cultural clasat în categoria tezaur.

Recitate de ceata de feciori în seara de 24 decembrie, colindele de fete fac apel la funcția magică a limbajului pentru a atrage asupra destinatarului, statutul și calitățile ilustrate în universal mitico-magic conturat de acestea.

Colindele cântate la casele unde se găseau fete tinere, nemăritate, fac parte din categoria colindelor laice (precreștine) cu urare individualizată, cum sunt și colindele de fecior, de prunc, de tineri căsătoriți, de văduvi sau de doliu.

Reprezentată în leagăn de mătase, ca trandafir neînflorit, adesea tristă, izolată într-o cetate sau visându-și ursitul, fata este portretizată în textele de colinde cu toate atributele specifice tinereții și frumuseții.

Multe dintre temele colindelor de fată au puternice elemente de inițiere premaritală, prezentând semnele prevestitoare ale căsătoriei, porumbeii pețitori, feciorul care vine să pețească fata, sosirea pețitorilor, mireasa furată, alegerea miresei, tocmeala zestrei sau refuzul şi acceptarea făţişă a pretendentului.

Adesea mama fetei apare în colindele de fată, în ipostaza de femeie experimentată care își inițiază fiica ce ignoră sau nu recunoaște semnele atingerii vârstei măritișului.

Câteva texte de colinde ilustrative puteți găsi pe pagina noastră, iar în arhiva audio vă invităm să ascultați câteva colinde de Crăciun din Bucovina.