Colindatul evocă , de cele mai multe ori, grupurile vesele de copii care umblă din casă în casă, cântă și urează în zilele din preajma Crăciunului. În cultura românească tradițională colindatul are rosturi și semnificații ce merg mai departe de simpla vestire a Nașterii Domnului sau de urare pentru anul ce vine.

Colindatul de ceată bărbătească, cum este numit în comunitatea tradițională, reprezintă o practică a tinerilor mai degrabă decât a copiilor, care are forme specifice, mult simplificate de colind.

Colindători din Feregi, Hunedoara, în Repertoriul Național al Patrimoniului Imaterial, vol.1. 

Obicei tradițional de iarnă practicat pe tot teritoriul românesc, dar concentrat în zonele subcarpatice şi transcarpatice şi aria de transhumanţă din sud-estul ţării, colindatul este atestat documentar abia în secolul al XVII-lea. Iniţial, colindatul marca solstițiul de iarnă, având, probabil, origine romană, ulterior însă, acest ritual a asimilat mesajul creștin al Nașterii Domnului, cumulând astăzi valențe complexe precreştine şi creştine.

În formele sale tradiționale colindatul includea în desfășurarea sa întreaga comunitate (membrii cetei colindau oameni din toate categoriile de vârstă și profesionale) și constituia un model de coeziune și organizare socială (grupul de colindători avea reguli și ierarhii stricte, la fel și colindatul propriu-zis). Rostul său era acela de a asigura transmiterea reperelor esențiale ale existenței la nivelul tuturor categoriilor de vârstă și socio-profesionale, prin semnificațiile complexe comunicate prin colinde.

Pentru valențele sale cumulative și rolul de perpetuare a valorilor comunității tradiționale românești Colindatul de ceată bărbătească a fost inclus în anul 2013 în lista patrimoniului mondial imaterial UNESCO.

Mai multe despre colindat puteți găsi pe pagina noastră.

Descoperiți și colinde în format audio (creaţii corale, simfonice etc):