Prima mențiune documentară a Cetății Neamț s-a păstrat într-un un act oficial emis de către Sigismund de Luxemburg, la data de 2 februarie 1395.
Despre cetate se știe că a fost ridicată cel mai probabil în timpul lui Petru I Muşat (1367-1368), iar că în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) au fost aduse o serie de îmbunătăţiri menite să sporească apărarea fortificației. Zidurile cetăţii au fost supraînălţate, s-a adăugat un șanţ de apărare care înconjoară fortificaţia pe trei laturi, iar în partea de nord a fost ridicat un rând suplimentar de ziduri, cu patru bastioane semicirculare, și un pod de acces care făcea legătura cu exteriorul. Astfel, Cetatea Neamţ a devenit una dintre cele mai puternice cetăţi din Ţara Moldovei.
Mai târziu, în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu (1564-1568), cetatea a fost parţial distrusă. În anul 1691, în faţa asediului armatei poloneze conduse de către Ioan Sobieski, fortificația este apărată de un mic grup de plăieşi – această rezistență legendară devenind celebră grație nuvelei „Sobieski și românii”, publicată de Costache Negruzzi în 1845. Cetatea este, însă, iremediabil afectată de demolarea pe care o suferă în urma ordinului dat de otomani domnitorului fanariot Mihai Racoviță, în anul 1718.
Între anii 1968-1972 au fost efectuate lucrări de consolidare a zidurilor, conduse de arhitectul Ştefan Balş, care a urmărit conservarea şi menţinerea monumentului aşa cum era la momentul respectiv, fără reconstrucţia părţilor dispărute.
Despre Muzeul Cetății Neamțului, parte a Complexului Muzeal Național Neamț, puteți afla mai multe pe site-ul dedicat Muzeelor și Colecțiilor din România.