La data de 10/20 august 1874 se punea piatra de temelie a Castelului Peleș, moment celebrat printr-o ceremonie în care zeci de monede din aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol, erau îngropate în fundația palatului. Deși este numit în mod constant castel, prin formă și funcționalitate Peleșul este un palat, neavând fortificații și nici funcție militară.

Basorelief reprezentându-i pe regele Carol I al României, regina Elisabeta și împăratul Franz Joseph. Lucrarea este o operă a sculptorului francez Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouÿ (1842-1943), parte din colecțiile aflate în Muzeul National Peles, clasată în categoria Tezaur.

Este unul dintre cele mai reprezentative monumente pentru istoria arhitecturii românești. A fost construit la inițiativa lui Carol I, la acel moment domnitor al României și, ulterior, primul rege al României.

Palatul a fost construit în afara perimetrului comunei Podul Neagului, localitate cu o suprafață de 24 de km în anul 1874, an în care, din inițiativa suveranului, primește numele de Sinaia. Inițial a avut rolul de reședință de vară a regelui Carol și reginei Elisabeta, ulterior devenind muzeu.

Palatul este construit de arhitecții Johannes Schultz (elaborează planurile castelului în prima sa fază de construcție) și Karel Líman. Stilul său arhitectural este o combinație de inspirație romantică între neo-renascentism și neo-gotic, similar cu Schloss Neuschwanstein din Bavaria. Construcția este finalizată în anul 1914.

Pentru a afla mai multe despre istoria Castelului Peleș dar și a colecțiilor găzduite de Muzeul Național Peleș vă invităm să consultați Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale, precum și Baza de date online a Bunurilor Clasate în Patrimoniul Cultural Național.