În data de 6 aprilie 1453 a început ultimul asediu asupra capitalei Imperiului Bizantin, Constantinopol (astăzi, Istanbul), condus de către Mahomed al II-lea, sultanul Imperiului Otoman (1444-1446 și 1451-1481), care s-a încheiat victorios două luni mai târziu, în data de 29 mai 1453.

Un asediu este o tactică militară utilizată, cu precădere în epoca medievală, pentru cucerirea unui oraș sau a unei cetăți, care se bazează pe încercuirea așezării și atacarea dar și înfometarea permanentă a locuitorilor.

Cunoscut încă din 657 a. Chr. drept orașul-port Byzantion sau Byzantium (fondat de grecul Byzas), Constantinopolul – denumit astfel după Împăratul Constantin cel Mare, care l-a transformat în timpul domniei lui în „noua Romă”, a devenit în 330 p. Chr. capitala Imperiului Roman de Răsărit (ulterior denumit și Imperiul Bizantin).

În anul 1453 sultanul Mohamed avea doar 21 ani și era foarte motivat cucerească Constantinopolul. Tatăl său, sultanul Murad al II-lea, încercase asedierea orașului cu 30 de ani în urmă, însă eșuase. Mohamed conducea o armată numeroasă, ce o depășea cu mult pe cea bizantină, dotată și cu tunuri, cu care a reușit în final să spargă zidurile antice.

Stradă din Constantinopol”, pictură realizată de Amedeo Preziosi în anul 1868. În fundal se poate observa Catedrala Sfânta Sofia. Lucrarea, ce a făcut parte din colecția regelui Carol I, este clasată în Patrimoniul Cultural Național la categoria tezaur și se găsește la Muzeul Naţional de Artă al României.

De cealaltă parte, Constantinopolul părea un loc impenetrabil, fiind una dintre cele mai bine fortificate cetăți ale evului mediu. Intrarea în Cornul de Aur (golful Mării Marmara ce desparte orașul de astăzi în două) era protejată prin blocarea cu un lanț – tras din Constantinopol spre fortăreața Galata (locuită de genovezi) în partea de nord – pentru a preveni intrarea vaselor nedorite. Mohamed a reușit însă să treacă de acest blocaj cu flota și să o ducă pe uscat, din Strâmtoarea Bosfor în Cornul de Aur.

Asaltul final a avut loc pe 29 mai și, în ciuda rezistenței locuitorilor ajutați de genovezi, orașul a căzut, iar ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul (1449-1453), a fost ucis în luptă. În urma acestei victorii Mahomed primește titlul de Cuceritorul și intră în în istorie ca una dintre cele mai marcante personalității ale spațiului balcanic.

Căderea Constantinopolului marchează și sfârșitul Imperiului Bizantin, însă orașul își continuă istoria în rolul de capitală a Imperiului Otoman, până la destrămarea acestuia în 1922. În anul 1930, după proclamarea Republicii Turcia, orașul a fost redenumit Istanbul.

În Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale pot fi găsite mai multe articole cu privire la Căderea Constantinopolului, precum și informații cu privire la relațiile dintre Bizanţ şi statele balcanice în perioada 1261-1453.

În baza de date a Bunurilor Culturale mobile Clasate puteți vedea o schiță a unei capele funerare, inspirată de cupola Catedralei Sfintei Sofia de la Constantinopol, realizată în perioada 1906-1916 de către Frederic Storck, sau o schiță cu vedere din Constantinopolul secolului al XIX-lea.

O parte importantă din domeniul numismaticii regăsită în baza de date a Bunurilor Culturale Mobile Clasate este reprezentată de o serie de monede ale împăraților bizantini, unele dintre acestea fiind emise la Constantinopol.