Butoiul este unul dintre recipientele utilizate pentru păstrarea și transportarea lichidelor. Acesta este realizat din doage de lemn, fixate cu ajutorul unor cercuri metalice și este confecționat de către un dogar. Lemnul din care este făcut (stejar, dud, salcâm) conferă conținutului o culoare și un gust deosebit.
Data apariției butoiului este dificil de precizat, din cauza gradului mare de degradare pe care-l are lemnul. Totuși, se consideră că folosirea acestuia a fost impulsionată de campaniile militare ale lui Caesar, când a reprezentat, alături de amfore (recipiente din ceramică folosite la transportul vinului, uleiului sau al produselor din pește), unul dintre recipientele cele mai utilizate pentru aprovizionarea soldaților cu vin sau ulei. Din secolul I p. Chr., acesta începe să capete un rol important și în cadrul civil, după cum demonstrează reprezentările de pe monumentele funerare cu scene din viața de zi cu zi.
Greutatea mică pe care o are atunci când este gol îl face ușor de mutat și de curățat, iar capacitatea mare de stocare, ajungând chiar și la 500 l, reprezintă doar două dintre caracteristicile importante ale butoiului. Acestea, alături de îndeplinirea cu succes a rolului de păstrare în siguranță a lichidelor, l-au transformat într-un obiect longeviv, utilizat încă din antichitate și până în prezent.
Imagini cu butoaie sau reprezentări ale acestora în arta plastică pot fi vizualizate în Baza de date a bunurilor Culturale Mobile clasate:
Breasla dogarilor a beneficiat și de un semn de breaslă, o astfel de piesă poate fi admirată tot în Baza de date a bunurilor Culturale Mobile clasate:
În Biblioteca digitală a Publicațiilor Culturale pot fi consultate mai multe articole cu privire la butoaie din diferite perioade istorice, dar și despre meșteșugul dogăriei.
În Serverul cartografic pentru Patrimoniu Cultural Național puteți afla mai multe informații despre localități care păstrează încă numele Dogari și care provine, cel mai probabil, de la meseria practicată în această zonă.