Astăzi se împlinesc 420 de ani de la Bătălia de la Mirăslău, care a avut loc între valahii conduși de Mihai Viteazul, sprijiniți de secui, și trupele austriece ale generalului italian Giorgio Basta, care beneficiau de ajutorul sașilor și al nobilimii din Transilvania.
Devenit principe al Transilvaniei în urma Bătăliei de la Șelimbăr (18/28 octombrie 1599), poziția lui Mihai Viteazul a fost contestată în Dieta de la Turda, convocată de către Ştefan Csáki, care dorea să îi preia poziția.
Astfel, la Dieta întrunită în luna septembrie a anului 1600, stăpânirea lui Mihai în Transilvania a fost declarată nelegitimă, ceea ce a dus la confruntarea armată de la Mirăslău.
Efectivele militare de care dispunea Mihai Viteazul constau în circa 12.000 de oameni, armată de strânsură, în timp ce armata nobilimii și cea a generalului Basta era formată din aproximativ 18.000 de oameni (printre care se aflau 6.000 de cavaleri germani și flamanzi, purtători de cuirase, și muschetari valoni și francezi).
Mihai Viteazul și-a așezat oastea la Mirăslău, județul Alba, un loc îngust între râul Mureș, pârâul Lapad, dealurile învecinate și o pădure care a fost întărită prin șanțuri.
În timpul bătăliei, Giorgio Basta a simulat retragerea, obligându-l pe principele transilvănean să-și părăsească poziția. Cavaleria sa a fost atacată de muschetari și cuirasați, fiind risipită, tunurile sunt pierdute, în timp ce o mare parte din mercenarii cazaci l-au părăsit. Mai mult, 4.000 dintre oamenii lui Mihai au murit, iar acesta, pentru a se salva, a trecut Mureșul, pornind spre Alba Iulia.
Înfrângerea de la Mirăslău a avut drept consecință pierderea Transilvaniei. Mai târziu, reoferindu-se la bătălia de la Mirăslău, istoricii Nicolae Bălcescu și A.D. Xenopol au apreciat că una dintre cauzele prăbușirii lui Mihai Viteazul a fost lipsa suportului popular într-un context istoric foarte tulbure.
Vă invităm să citiți diverse studii despre Mihai Viteazul în baza de date Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale, accesând următoarea adresă.