La 15 decembrie 1467 oastea moldoveană, sub conducerea voievodului Ștefan cel Mare (1457-1504), obținea o victorie zdrobitoare asupra armatei maghiare conduse de regele Matia Corvin (1458-1490). Bătălia de la Baia a durat mai puțin de o zi, începând cu atacul de noapte din data de 14 decembrie și terminându-se în ziua următoare.
În toamna anului 1467 relațiile dintre voievodatul Moldovei și Regatul Ungariei erau serios inflamate. Adăpostirea lui Petru Aron, fostul domnitor al Moldovei, de către regele maghiar, cât și acțiunile diplomatice și militare ale domnitorului Ștefan cel Mare, precum apropierea față Polonia, atacarea ținuturilor secuiești (1461) și cucerirea cetății Chilia în anul 1462, au creat această situație.
Petru Aron fusese domnitor al Moldovei în trei rânduri, între octombrie 1451 și februarie 1452, între august 1454 și februarie 1455, iar ultima domnie a fost între mai 1455 și începutul lunii aprilie 1456. Acesta își obținuse prima domnie în urma asasinării fratelui său vitreg, Bogdan al II-lea Mușat, tatăl lui Ștefan cel Mare. Este ușor de înțeles că domnitorul, descris de Grigore Ureche ca aprig la mâine și „degrabă vărsătoriu de sânge”, urmărea să se răzbune pe ucigașul tatălui său.
Sprijinirea de către Ștefan cel Mare a răscoalei nobililor transilvăneni din octombrie 1467 a reprezentat actul final, care l-a determinat pe Matia Corvin să invadeze Moldova în încercarea de a-l repune pe tron pe Petru Aron.
În noiembrie 1467, regele maghiar trecea pasul Oituz în fruntea unei armate cu un efectiv aproximat de diferite izvoare între 25.000 și 40.000 de soldați, îndreptându-se spre Suceava, capitala Moldovei. La 7 decembrie 1467 cucerește și incendiază orașul Roman și, trecând Valea Siretului, pornește spre Baia în vederea pregătirii asediului Sucevei.

Ștefan cel Mare atacă armata maghiară la Baia, printr-un atac surpriză. Descrierea bătăliei de la Baia este oferită de cronicarul polonez Jan Długosz în Historica Poloniae II, cel care folosește ca sursă primară scrisoarea trimisă de Ștefan cel Mare regelui Poloniei, Cazimir al IV-lea. Potrivit diferitelor surse istorice, oastea moldoveană avea un efectiv ce varia între 12 000 și 20 000 de oșteni.
Atacul începe prin incendierea în diferite puncte a cetății Baia, astfel încât să nu se permită regruparea armatelor maghiare. Pierderile armatei maghiare au fost uriașe, armata invadatoare fiind pe punctul de a fi fost anihilată, dacă Ștefan nu ar fi fost trădat de boierii săi.
După cum aflăm din cronica poloneză, Matia Corvin este grav rănit și nevoit să fugă de pe câmpul de bătălie. Nu va mai reuși să-și ia revanșa în urma acestei zdrobitoare înfrângeri, întrucât va fi implicat în războiul pentru dobândirea coroana Boemiei (1468-1479).
Ștefan cel Mare va întreprinde însă două expediții de represalii în Transilvania în 1468 și 1469 reușind să-l prindă pe Petru Aron, pe care îl execută, răzbunând astfel asasinarea tatălui său. Relațiile dintre cele două state medievale urmau să revină la termeni mai buni în contextul războaielor antiotomane.
Pentru a afla mai multe informații despre descoperirile arheologice din așezarea medievală de la Baia puteți consulta baza Repertoriului Arheologic Național.
În Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale se regăsesc publicații și articole științifice care prezintă viața, personalitatea și faptele domnitorului Ștefan cel Mare.
Lunga domnie a lui Ștefan cel Mare nu este reprezentată doar de acțiuni militare pentru păstrarea independenței voievodatului de la est de Carpați, ci și printr-o activitate de renaștere culturală evidențiată foarte bine de cultura materială.
O dovadă în acest sens sunt numeroasele biserici pictate, multe dintre ele aflate în lista patrimoniului mondial UNESCO, dar și alte bunuri culturale mobile, multe dintre ele regăsindu-se în baza bunurilor mobile clasate.